Cum este?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa te sprijine necondiţionat mereu?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa-ti ridice moralul atunci cînd ai nevoie?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa-ti insufle curaj?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa te înţeleagă mereu?

Cum este sa ai lînga tine persoane care sa iti accepte toate deciziile fără sa te judece?

Cum este sa ai lîngă tine persoane cărora sa le poti spune fără teama tot ceea ce ai pe suflet?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa se bucure pentru binele tau?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa te sprijine la greu?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa-ti fie aproape sufleteste oricand?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sunt dispuse sa te ajute in orice moment?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa nu te lase sa clachezi?
Cum este sa ai lîngă tine persoane care sunt dispuse sa te asculte si sa te sfătuieasca oricînd ai nevoie?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa-ti arate unde găseşti?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care dau dovada de cele mai nobile sentimente?
Cum este sa ai lîngă tine persoane care atunci cînd eşti trist,fac orice numai pentru a te vedea zambind?
Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa te iubească si sa te preţuiasca sincer?
Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa te înţeleagă dintr-o singura privire?
Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa-ti arate ca le pasa cu adevărat de tine?
Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa-si amintească mereu de tine?
Cum este sa ai lîngă tine persoane în care sa ai încredere ca în tine însuţi?
Cum este sa ai lîngă tine persoane în fata cărora poţi gîndi cu voce tare?
Cum este sa ai lîngă tine persoane cu care sa te placă asa cum eşti?
Eu ştiu cum e pentru ca am cei mai buni prieteni din Univers!
Sunt înconjurată de îngeri.Îi numesc simplu:prieteni!!!

Sus,spre soare...

     In sfarsit pot afirma ca am renascut din propria-mi cenusa.Am fost jos la pamant,doborata de ceea ce unii o numesc soarta.Aripile imi erau frante si nu puteam zbura spre soare,spre fericire,insa acum mi-am ridicat ochii din pamant,m-am scuturat de praf si o iau de la inceput.Imi sterg lacrimile si privesc increzatoare spre cer.Ma ridic cu increderea ca nu ma voi mai lasa doborata niciodata de nimic.Chiar daca nimic nu va mai fi ca inainte,chiar daca in viitor o aripa imi va fi franta,cu cealalta ma voi inalta deaspura norilor in cautarea soarelui si a fericirii vesnice.

Mi-e dor de clipele de alta data...

   Privind în urma,raportandu-mă la trecut si la prezent,ajung la concluzia ca pe zi ce trece îmi doresc din ce în ce mai mult sa pot elimina unele capitole din viaţa mea.Îmi doresc cu foarte multă ardoare sa rup unele pagini din cartea vietii mele.Le-as distruge in mii si mii de bucatele si apoi le-as arde,pentru ca din toata partea asta negativă sa rămînă cenuşa,care va urma sa se piarda in neant.O data cu îndepărtarea acestor capitole,ar dispărea si rănile adînci lăsate în sufletul meu.Asa as putea sa fiu iar fericită in totalitate!Sunt atatea momente pe care mi-as dori sa le aduc in prezent!Îmi doresc enorm sa retraiesc trecutul,sa schimb prezentul,sa-mi fac viata minunata,sa fiu fericită la maxim asa cum era înainte...Mi-e dor de clipele de alta data...

Inca o lectie de viata...

   Nici nu stiu cum sa descriu ceea ce simt...Tristete,dezamagire,regret....Fiecare din aceste sentimente au patruns in sufletul meu,insa cel mai accentuat sentiment este cel de dezamagire...Tristetea isi face si ea simtita prezenta,insa in proportii foarte mici datorita faptului ca nu are rost sa fiu trista pentru unele lucruri ce nu merita atentie...Regretul incolteste in sufletul meu.Regret unele lucruri dar le voi lua drept lectii de viata...Din tot ceea ce mi se intampla am de invatat...Lectia de azi este aceea ca nu totul este asa cum pare...E deranjant sa percepi anumite persoane ca fiind foarte bune,sa le acorzi incredere,caldura sufleteasca si multe alte sentimente nobile,pentru ca mai tarziu sa realizezi ca tot ceea ce-ti parea tie frumos,a fost doar o iluzie sau o piesa de teatru...Marea mea greseala este aceea ca inainte nu puteam crede ca in unele persoane poate fi o doza atat de mare de falsitate...Plecam de la o premisa pe care acum o consider total gresita,si anume aceea ca toti oamenii sunt buni.Mare greseala...Asa cum degetele de la o mana nu seamana intre ele,nici oamenii nu sunt la fel...Astazi ii acord unei persoane al carui nume nu il mentionez din lipsa de importanta,"premiul"pentru ipocrizie...

   Si cum inainte de acordarea oricarui premiu se tine un mic discurs,asa voi face si eu,pentru ca premierea sa fie ca la carte..."Ar fi trebuit sa acord acest"premiu" in urma cu mult timp,insa recunosc ca am fost naiva,crezand ca totul e doar asa,o stare pasagera...Eram ferm convinsa ca tu esti defapt o persoana demna de toata increderea ce a avut insa unele zile mai aiurea...Am fost intelegatoare...Insa totul are o limita...Sa scurtez si sa trec la "felicitari".Te felicit datorita faptului ca o lunga perioada de timp ai jucat perfect un rol pozitiv.Cred ca ti-a fost foarte greu,deoarece stim ca tu nu esti deloc o persoana pozitiva...Felicitari ca ne-ai prostit atata timp pe noi fraierii ce credeam in tine...Marele premiu consta in multa indiferenta si sentimente de prietenie egale cu zero.Sper sa te bucuri de acest premiu.Il meriti din plin."Si cum ipocrizia nu ma reprezinta,inchei "premierea"aici.

Soare-n viata mea!!!

Soare!!!

Vreau soare!!!

Vreau sa fie iarasi soare-n viata mea.

Norii negrii de furtuna

Rand pe rand ii voi alunga.

Vor disparea din viata mea.

Cerul vietii mi se va insenina

Viata mi se va infrumuseta

Totul se va schimba,

Tristetea nu mai are loc in inima mea!

M-am saturat de ea asa,ca i-am spus"pa pa"!

Din lucruri marunte

Zambete voi cladi.

In lucruri mici

Fericirea o voi gasi.

Soare!!!!

In sfarsit iar soare!!!