Gânduri nocturne...

    Deşi e târziu,Moş Ene încă nu şi-a făcut apariţia pe la genele mele cu praful său magic.De ore întregi încerc să adorm,dar nu reuşesc.În liniştea nopţii,îmi las gândurile să zburde în orice direcţie vor ele,indiferent de faptul că au tendinţa de a trece graniţa realului.Mă gândesc la o multitudine de lucruri.Toate îmi vin în minte ca un amalgam.Mă gândesc la trecut şi aşa cum am mai spus de multe ori,mi-aş dori din tot sufletul să-l pot schimba,dar ştiu că e absurd să sper că se va întâmpla.Oftez adânc,dar mă resemnez.Prezentul îmi este marcat de trecut pentru că acele vremuri erau extrem de frumoase.Acele vremuri îmi stârnesc emoţii de nestăpânit.Gândindu-mă la cât de frumos era atunci,un zâmbet timid îmi apare pe chip.Un zâmbet dual ce semnifică simultan două stări opuse: fericire şi tristeţe.Sunt fericită pentru că până acum câteva luni am avut o viaţă minunată,toţi cei pe care îi iubeam erau alături de mine.Nu îmi lipsea nimic,aveam cea mai de preţ comoară:fericirea.În opoziţie cu prima stare,este prezentă tristeţea,pentru că nu mai pot trăi acele clipe minunate pline de fericire...Amintirile sunt singurele ce îmi alină durerea.

     Dorul este imens şi doare atât de tare...

Vreau să cred că va fi bine!

    Nu pot admite că totul poate fi atât de sumbru.Nu mă pot împăca cu gândul că încă o fiinţă dragă mie este pe punctul de a deveni înger,acolo sus,departe de mine.

   Săgeţi de durere îmi străpung inima.Lacrimi amare îmi inundă sufletul.Îmi caut optimismul prin fiecare colţ de suflet şi îl adun gram cu gram, pentru a-mi recăpăta puterea de a merge înainte.În loc de optimism ,printre multele lacrimi,în interiorul meu găsesc sentimente de tristeţe,disperare şi chin.Optimismul e ascuns şi cu greu apare la suprafaţă.Abia îl zăresc printre starea generală de durere ce mă apasă...
    Îmi repet continuu"totul va fi bine,va fi soare şi pentru mine".

    Vreau să cred că acum visez,că am un coşmar,urmând că totul să se termine atunci când mă voi trezi,în urmă rămânând doar amintirea nesemnificativă a unui alt vis urât.Din păcate însă,sunt încă pierdută într-o realitate ce se dovedeşte a fi mult prea dură.Va fi bine!

Frânturi de gânduri adresate unei persoane cu multe feţe si nici un obraz

          Cu ceva timp în urmă,am primit o foaie pe care erau scrise câteva rânduri.Am citit-o şi recitit-o de multe ori şi nu am putut să nu îmi pun întrebarea "Sunt doar cuvinte?!"
         Punând în balanţă întâmplările din trecut,tot ceea ce s-a întâmplat de-a lungul timpului,am ajuns la o concluzie şi nu a fost una tocmai plăcută.Verdict: doar vorbe şi nimic mai mult! Acele cuvinte "Ai fost,eşti şi vei rămâne prietena mea" în momentul de faţă nu au nici o valoare,se pot încadra însă în capitolul "minciună şi falsitate".Nu vreau să redeschid un capitol din viaţa mea ce a fost închis cu mult timp în urmă,sau mai bine zis,totul s-a terminat înainte să înceapă.  Între noi acum nu mai e nimic şi deşi poate sună dur,nu cred că a fost vreodată ceva cu adevărat.O prietenie care s-a încheiat,din punctul meu de vedere nici nu a existat vreodată în adevăratul sens al cuvântului.În lumea mea nu este loc pentru falsitate,răutate,minciună...

      Ştiu că a greşi e omeneşte şi mai ştiu că unii dintre noi merităm şi o a doua şansă,dar atunci când o primim trebuie să ştim ce avem de făcut cu ea.Şanse am oferit destule până acum,dar gata!Ajunge!Nu pot oferi şanse la nesfârşit iar cineva să-şi bată joc la infinit şi apoi să revină cu scuze şi păreri de rău.Nu pot şterge totul cu buretele ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.Poate altfel ar fi fost situaţia dacă acele cuvinte erau susţinute şi de fapte.Vorbele nu mă încălzesc cu nimic.Cuvintele nesusţinute de fapte sunt egale cu zero.Aş fi putut să simulez faptul că m-au impresioanat acele rânduri,să spun:"Wow...ce frumos!Uit.Iert.Trec peste tot ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat."Îmbrăţişări şi vorbe dulci,dar cum am mai spus nu-mi stă în fire să fiu falsă.Tot timpul am preferat adevărul,oricât de crud ar fi acesta,în defavoarea unei minciuni frumos cosmetizată.
     Peste tot ce în acea scrisoare era numit "prietenie"s-a aşternut praful uitării.Eu merg pe drumul meu,iar tu mergi cu bine pe drumul tău!

            "Şarpele e odios nu pentru că muşcă, ci pentru că se ascunde ca să muşte."[Nicolae Iorga]