SunShine

Fila din jurnal.Randuri scrise in amintirea clipelor de altadata.

2012-01-26T15:37:00.002+02:00

Astazi, imi aminteam cu zambetul pe buze de frumusetea momentelor petrecute alaturi de cel ce astazi imi este inger pazitor si ma priveste de undeva de sus.

Dragul meu,

Si iti voi vorbi din nou ca si cum ai fi aici,ca si cum noi am depana amintiri impreuna,unul langa altu,privindu-ne ochi in ochi…

Iti amintesti acele zile in care imitam anumite persoane si imi spuneai pe un ton foarte amuzant”Hai draga la shopping”?Eu imi indreptam privirea spre blugi,tu imi aratai rochite si fustite,eu ma uitam la adidasi si tu imi aratai pantofii cu toc,spunandu-mi ca sunt fata…Eu iti zambeam si puneam mana pe adidasi,tu ridicai din spranceana si ma lasai sa aleg ce vroiam desi poate nu ma intelegeai…Am avut perioada mea in care tocurile nu faceau parte din preferintele mele, spre dezamagirea ta...Acum am o singura pereche de incaltaminte sport pe care nu o folosesc,haine sport nu mi-am mai cumparat de mult timp...Sunt sigura ca ti-ar fi placut sa imi vezi rochitele si pantofii aia cu tocul de 15 pe care i-am cumparat gandindu-ma la un model asemanator pe care tu mi l-ai aratat candva…Mi-e dor de acele clipe in care goleam portofelul impreuna,mi-e dor de tine!

Asa cum am mai spus,am crescut,am evoluat,m-am maturizat,m-am schimbat, insa copilul din mine nu a murit.El este inca viu si te asteapta sa vii cu ciocolata cu alune.Era preferata noastra. Am ramas fetita ta,aceeasi fata care iti vorbea ore intregi despre fotbal...Mai stii?Cum ai putea uita lacrimile ce-mi curgeau siroaie pe chip atunci cand Steaua era invinsa sau felul in care topaiam la fiecare gol al ros-albastrilor spre amuzametul tau…Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri,expresia fetei tale cand ti-am spus dupa meciul cu Galatasaray,ca “Banel”va fi numele catelului nostru…Asa eram eu.Eram fetita ta,cea careia ii cumparai farduri si reviste sportive.

Azi a nins afara,e atat de frumos.Pentru prima data in acest an,s-a asternut o patura alba de stelute de gheata si zambesc cand imi amintesc de oamenii de zapada pe care ii faceam impreuna,sau de asa zisele batai cu zapada…Mi-e dor si de zilele de vara in care ma asteptai ascuns si ma udai cu apa…Mai stii cat ne alergam cu totii?Mi-e dor de zilele petrecute la plaja, cand ma invatai sa inot,sau mai bine zis,cand incercai sa ma inveti sa inot…Mi-e dor de plimbarile nocturne,mi-e dor de joaca noastra cu cateii...Mi-e dor sa mai primesc un sms sau un apel de la tine.Au trecut mai bine de doi ani,insa si nici azi nu am sters numerele tale de pe cartela…

Ce bine ar fi ca si acolo sus,in cer sa ai un telefon si sa ma suni din cand in cand sa vezi daca sunt bine,sa ma faci sa zambesc atunci cand sunt trista,sau macar sa ma asculti ocazional cum aberez...Imi lipsesc zilele-n care stateam ore in sir ascultand muzica si depanand amintiri…Mai stii cum cantam impreuna?Bine,in cazul meu "cantat"e mult spus,mai ales in fata calitatilor tale vocale…Imi amintesc cum te ascultam si cum te priveam cand cantai in acel decor rustic la Emil, la chitara…Eram fascinata. La fel de frumoase mi s-au parut si clipele-n care pictam impreuna,atunci cand eram mai mica…Vreau sa te mai joci inca o data cu parul meu,sa mi-l aranjezi asa cum stii tu mai bine.Cum as putea uita de”moțoțol" cu fundita si clamita?

Imi placea foarte mult sa gatesc impreuna cu tine.Tot timpul te-am admirat pentru organizarea ta in bucatarie,pentru talentul si rabdarea cu care gateai.Mi-e dor de acele feluri de mancare pe care tu le-ai inventat sau personalizat,spre deliciul papilelor mele gustative.Imi amintesc cat de mult iubeai florile si cu cata atentie le ingrijeai ,pentru ca mai apoi sa zambim impreuna cand le vedeam inflorite.Vreau sa mai jucam carti pe pedepse,vreau sa ma mai inveti sa joc table,vreau sa mai jucam fotbal impreuna,vreau sa ne mai uitam la Tom&Jerry impreuna,sau sa discutam banalitati in timp ce completam integrame…Vreau sa iti mai pregatesc inca o data cafeaua.Vreau ca tu sa imi spui din nou ca fac cea mai buna cafea…Imi doresc sa te mai aud alintandu-ma.Mai stii cum imi spuneai?Mi-e dor de dansul acela al nostru,doar al nostru!Stii ca imi lipseai si atunci cand erai la serviciu.Seara te asteptam cu nerabdare si te imbratisam calduros.Imagineaza-ti cum ma simt acum,cand a trecut atat de mult timp de cand nu te-am mai vazut.Imagineaza-ti cum ma simt acum,cand stiu ca nu te voi mai revedea niciodata…
In aceasta perioada ti-am vazut chipul doar in poze si tare as fi vrut sa te scot din ele,sa fii langa mine si sa iti spun cat de mult imi lipsesti si cat de mult te iubesc…

10 Ianuarie

2012-01-10T02:19:00.007+02:00

Se deruleaza iar si iar in fata ochilor mei aceeasi amintire trista in care el isi pierdea culoarea naturala a pielii,aceasta capatand in cele din urma o nunata galbena de ceara...Trupul incetase sa mai emane caldura.Se simtea fiorul rece al mortii ce tocmai ii oprise inima si ii furase sufletul.Buzele isi pierdusera culoarea rosie trandafirie.Ochii albastrii ii inchisese de data aceasta pentru totdeauna,doar genele lui lungi si curbate mai aminteau de privirea calda ce mangaia suflete altadata.Mainile ii erau reci si stateau nemiscate...Nu se mai jucau cu mine ca altadata.Lumina palida a lumanarilor ii lumina calea spre lumea de dincolo,iar florile ce il inconjurau ii tineau companie pe parcursul calatoriei.
Amintirea unui sicriu acoperit cu pamant si flori,imi strapunge sufletul cu sulitele durerii.Din ochii celor ce l-au iubit ploua cu lacrimi.
Sufeltul mi s-a transformat de atunci in rana,iar vantul lui Octombrie imi ravasea durerea.In surdina se auzea sunetul disperarii,sunetul amutit al durerii...
Ultimul lui drum ramane intiparit in sufletul meu drept drumul chinului.A fost si ramane cea mai mare tortura la care sufletul si intreaga mea fiinta au fost supuse...
Astazi ar fi trebuit sa iti spun "La multi ani!"
Imi lipsesc imbratisarile tale,mi-e dor de zambetul tau,mi-e dor de tine.TE IUBESC!

Medicamentul naturist numit "FERICIRE"

2011-12-26T23:06:00.003+02:00

Cel mai naturist medicament din lume-se zice ca este indicat tuturor nefericitilor

Pentru administrare se vor parcurge urmatorii pasi:

1. Se ia din farmacia Atotputernicului: credinta.nadejde,dragoste.

2. Se amesteca bine si se marunteste totul in piua nemarginitei rabdari.

3. Amestecul obtinut se cerne,cu scrupulozitate,prin sita cunostintei.

4. Astfel cernut,amestecul se va fierbe in oala –minune a uitarii.

5. Se amesteca numai si numai cu lingura inoxidabila a cumpatarii.

6. Dupa fierbere,totul se strecoara prin panza cea subtire si nu intotdeauna infailibila a judecatii omenesti.

7. Produsul rezultat se bea cu paharul curat al multumirii.

8. Dupa ce a inghitit acest formidabil medicament,bolnavul se va culca in patul modest si curat al virtutii si al moralitatii.

9. Ca plapuma se va folosi blandetea,iar drept capatai ii va fi prevederea.

10. Bolnavul va transpire abundent pe acest minunat si nemaivazut asternut.

11. Imediat,suferindul se va zvanta cu stergarul tesut din cel mai fin borangic al linistii de sine.

12. Dupa care,bolnavul va intra, fara de teama,in apa adanca si limpede a intelepciunii,spalandu-se cu minutie peste toata fiinta sa.

13. Si se va imbraca apoi in haine de sarbatoare,sau in haine de toata ziua,dupa cum ii va fi voia si dupa cum bine se va simti.

14. Desigur,in vesmintele armomiei si ale bunei convietuiri.

Si sanatos tun va fi fostul suferind si ca marul cel rumen de frumos.

****Articol extras din “Codul bunelor maniere pentru toate varstele”-editia a III a/2009,Editura Calin. Editie realizata de Eugen Mihaescu

Amintiri din copilărie

2011-07-27T19:05:00.007+03:00

Era vara, aveam vreo opt ani,locuiam intr-un oras din sudul tarii şi majoritatea timpului mi-l petreceam alaturi de Denisa(colega de clasa si in acelasi timp o foarte buna prietena).Aproape zilnic ma intalneam cu Denisa,locuiam aproape una de alta si cand ea nu era la mine acasa,eram eu la ea.

Eram doua copile pe atunci si zilnic jucam rolul unor persoane adulte (cand suntem mici,multi dintre noi ne dorim sa fim mari,asa ca mami si tati,dar cand in buchetul vietii ni se mai adauga cativa ani,realizam ca era mult mai bine si mai frumos atunci cand doar le jucam rolul parintilor nostrii.)Noi copilele in rol de adult eram zilnic tot ceea ce ne doream noi sa fim.Aveam joburi in multe domenii...Uneori eram contabile si aveam teancuri de hartii sau "acte"asa cum le ziceam noi atunci.Alte ori eram doctorii jucariilor noastre sau actrite,canarete,prezentatoare tv...Indiferent de-a ce ne jucam,clipele petrecute alaturi de Denisa,raman in memoria si in sufletul meu drept unele dintre cele mai minunate amintiri din viata mea de copil.Intr-o zi de vara,plictisite si epuizate de "munca la birou",am hotarat sa ne schimbam jocul si sa fim bucataresele propriilor nostri copii si anume papusile.Zis si facut.Cum eu eram singura acasa,bucataria era la dispozitia noastra.Meniul zilei :cartofi prajiti .Amandoua am curatat cartofii si desi a fost pentru prima data cand am facut acest lucru,am ramas cu degetele intregi.I-am spalat si i-am pus la prajit...Intre timp,inventive fiind ne-am gasit o alta ocupatie si cartofii s-au prajit un pic mai mult decat era necesar,erau cam negri...Dupa ce am terminat cu gatitul casa era plina de fum,in bucatarie era ceata,abia mai vedeam ce e in fata mea...Cartofii pusi in farfurie nu aratau tocmai ca cei facuti de mama,dar totusi i-am considerat comestibili...Noi aveam planuri de gatit si pentru a doua zi.Ne planuisem sa diversificam meniul,dar dupa ce parintii nostrii au aflat de ceea ce facusem,planurile noastre au ramas doar la stadiul de planuri,caci parintii nostrii inca mai aveau nevoie de bucatarie si cu noi prin ea,probabilitatea de distrugere era ridicata .Orice sursa de foc ne-a fost atunci interzisa.Aceasta a fost prima experienta culinara atat pntru mine,cat si pentru prietena mea!

Cu nostalgie in suflet si lacrimi in privire imi amintesc de toate momentele feerice de basm din viata mea de copil si ar fi tare placut pentru cateva clipe sa mai retraiesc acele vremuri.Mi-e dor de ei,prietenii mei din copliarie,pe care nu i-am mai revazut de ani buni.Desi vara trecuta m-am reintors in orasul copilariei mele,nu am avut ocazia de a ma intalni cu ei.Am mers alaturi de Denisa pe strada aceia unde imi petreceam mare parte din timp si in fata noastra se derulau secvente din timpurile de atunci...Parca eram din nou copilul ala mic ce se distra de minune cu prietenii lui multi la numar.Imi amintesc totul ca si cum s-ar fi intamplat azi...Deseori camera mea se transforma intr-o sala de teatru unde imi primeam amicii la spectacole improvizate de mine si Denisa.Noi eram responsabile cu partea de regie,cu organizarea,noi eram actritele,noi reprezentam intreg”teatrul”. Inainte de spectacole ne petreceam mare parte din zile aranjand"decorul" si incercam sa facem totul sa arate cat mai bine.Era placut sa ii vad pe toti stransi in camera mea si era si mai placut sa le vad interesul si atentia ce erau afisate pe chipul lor.De cele mai multe ori eram personaje din povestile lui Creanga,Sadoveanu,Slavici,alte ori eram propriile noastre personaje,improvizand totul pe moment...Uneori mergeam la teatru si ii urmaream cu mare interesc pe “actorii adevarati"asa cum ii numeam noi...Eram foarte atente si ajunse in paradisul nostru,adica camera mea,puneam in aplicare mare parte din cele vazute la teatru ...Si zilele din "vale"isi au locul lor bine intiparit in memoria si in sufletul meu...De acolo nu am venit nici macar o data curata...Mereu veneam acasa neagra din cap pana-n picioare...Mi-aduc aminte cu zambetul larg pe fata de jocurile improvizate acolo,de "cazematele"noastre,sau pur si simplu de nenumaratele discutii...

Mi-e dor si de miutele jucate cu baietii,dar si de discutiile noastre contradictorii...Mi-e dor de discutiile stelisti versus doi dinamovisti versus un rapidist...Alte ori,strada Dunarii se transforma in pista de atletism,iar noi organizam intreceri ad hoc...

Impreuna am castigat si primii nostri bani...Aveam afacerea noastra ce a durat doua zile....Fiecare avea functia lui in "firma"ce-si schimba sediul zilnic. Intr-o zi in timp ce ne jucam "de-a v-ati ascunselea"am gasit niste obiecte vechi,pe care le-am spalat.iar a doua zi bunicii unui baiat din gasca au fost interesati de "marfa"noastra si de toti banii primiti ne-am cumparat nuga.

Serile in care jucam jocurile pe care le-au jucat si parintii si bunicii nostri,gen:fugarita,v-ati ascunselea...erau pline de farmec...Imi vin in minte multe amintiri frumoase si in acelas timp amuzante...Odata am gasit noi o ascunzatoare buna si am stat mult acolo..Florin,baiatul ce trebuia sa ne gaseasca atunci, nu a reusit sa-si dea seama unde suntem,desi el ne cauta pe fiecare in locuri diferite,noi eram toti in acelas loc...Era bezna afara si nici unu nu indraznea sa scoata capul sa nu fie vazut...Am stat acolo mult si bine si pana la urma ne-am plictisit si am iesit...Florin fusese in timpu asta acasa,se plimbase si pe la magazin,iar noi ca oitele gramada ne mandream cu inventivitatea noastra si cu noua noastra ascunzatoare ce era de-a dreptul geniala...

In zilele calde de vara improvizam un cort din multe paturi... Era placut sa stam acolo la umbra,cu dulciuri si corcoduse din copacul lui Daniel.Ne povesteam cate-n luna si in stele si nici macar o data nu ne-am plictisit unii cu altii...Oricat am fi stat afara nu era de ajuns...

Zilele magice de pe taramul copilariei din acelas oras s-au incheiat pentru mine, intr-o zi de septembrie cand m-am mutat in alt oras la sute de kilometrii departare....Imi pare rau ca vara trecuta nu am resuit sa ma intalnesc cu toti ca sa mai petrecem o zi impreuna ca in vremurile bune...Strada parca era pustie,dupa sapte ani am vazut prea putine chipuri cunoascute...

"Valea"nostra este acum sediul unei firme de salubrizare si accesul este interzis..Cu emotie in suflet am stat langa locul pe care alta data il numeam “acasa”dar de data asta nu am putut intra inauntru...Camera mea,”teatrul”nostru nu mai erau acolo…Totul s-a schimbat acolo unde alta data era casa mea...Multe s-au schimbat si in orasul care alta data era"orasul meu"insa alaturi de Denisa si de persoanele noi cunoascute,am trait o vacanta de trei saptamani de vis...A fost mai frumos ca-n visele mele...Totusi imi pare rau ca timpul a trecut prea repede...Mai aveam atat de multe lucruri de facut,caci e imposibil sa recuperezi sapte ani in 21 de zile...
Abia astept sa ma reintorc in orasul meu de suflet...

BAC 2011 Limba Romana- Ce subiect crezi ca va cadea la partea a III a?

2011-06-25T20:25:00.003+03:00

LATER EDIT: Până la urmă subiectul al III lea la Proba scrisă la Limba şi literatura Română a fost următorul:

Redactează un eseu de două-trei pagini,despre particularităţile de construcţie a personajului dintr-un text dramatic studiat,aparţinând unuia dintre autorii canonici:I.L.Caragiale,Camil Petrescu sau Marin Sorescu.
În elaborarea eseului,vei avea în vedere următoarele repere:
-susţinerea unei opinii despre modul în care se reflectă tema textului dramatic în construcţia personajului ales;
-prezentarea statutului social,psihologic,moral etc.al personajului ales,prin raportare la conflictul/conflictele textului dramatic;
-relevarea unei trăsături dominante a personajului,ilustrate prin doua episoade/secvenţe dramatice semnificative/citate comentate;
-ilustrarea a patru elemente de structură şi compoziţie ale textului dramatic ales,semnificative pentru tipologia personajului(acţiune,conflict,relaţii temporale şi spaţiale,indicaţii scenice,tehnici specifice,limbaj,final etc)

Scrisoare către îngerul meu

2011-05-24T23:25:00.004+03:00

      Cât de repede s-a scurs timpul,am mai încheiat un capitol din viaţă şi tu nu eşti printre noi.
     Cât de tare mi-aş fi dorit să fii aici,să vezi cum am crescut şi cât am evoluat...M-am transformat,nu mai sunt copilul ce a ramas în urma ta cu ochii plini de lacrimi şi cu inima sfâşiată de durere,atunci când tu te-ai înălţat la ceruri...
      Ar fi fost atât de frumos ca şi tu să-mi vezi diploma de absolvent,să ne bucurăm împreună pentru rezulatele obţinute la atestat,la cursul internaţional de informatică şi nu numai...Oare de acolo de sus,eşti în continuare mândru de mine?
    Doamne,cât de tare îmi lipseşte căldura braţelor tale...Mi-e dor de mâna ce-mi mangâia uşor părul,de buzele ce-mi sărutau obrajii...Mai ştii:"năsuccc"?!.Mi-e dor de sufletul tău iubitor,de inţelepciunea vorbelor tale...Şi glumele tale îmi lipsesc...Tu îmi lipseşti.
     Mi-e dor de tine,mi-e dor de noi!

O altă filă din jurnal

2011-02-23T15:13:00.005+02:00

Astăzi am căutat cu atenţie prin fiecare sertar al sufletului,am luat cea mai încăpătoare valiză şi mi-am aşezat în ea toate gândurile provocatoare de lacrimi sărate,toate amintirile triste şi-apoi am închis-o cu cheia uitării eterne.Am plecat la drum,pe cărările inimii,având ca destinaţie cel mai îndepărtat colţ al sufletului.Tot drumul am tras cu greu valiza după mine,căci toate amintirile cântăreau enorm.Mi-ar fi fost mai uşor să zbor,dar greutatea amintirilor triste ce-mi apăsau sufletul,mă ţinea la sol,tot plumbul grijilor din aripi făcea zborul imposibil.Drumul a fost chinuitor căci din interiorul valizei,amintirile işi spuneau povestea,iar eu retrăiam toate acele clipe.Fiori de teamă îmi atingeau trupul obosit,lacrimi sărate îmi părăseau ochii alunecându-mi uşor pe faţă.Ajunsă într-un târziu la un colţ uitat de suflet,m-am debarasat de toate amintirile triste.Nu vreau să mă mai împiedic de ele la tot pasul,nu vreau să mai plâng,nu vreau să mai pierd clipe suferind...M-am reîntors pe drumul vieţii,însă acum nu mai port după mine povara clipelor triste.

O linişte sublimă îmi mângâie sufletul,pe aripi de fericire mă înalţ uşor spre cel de-al nouălea cer.Toate amintirile triste s-au transformat în scrum,m-am eliberat de toate acele momente din viaţă ce mi-au provocat răni adânci...

Acum privesc în faţă şi văd un drum pavat cu zâmbete şi fericire.În sfârşit simt cum viaţa mea ia un curs normal. Ştiu că viaţa nu e numai lapte şi miere,dar în ultima perioadă prea fusese toată situaţia amară precum pelinul.

Slavă Domnului că tot coşmarul a luat sfârşit,iar această parte de poveste îşi încheie capitolul cu un final fericit!

Filă de jurnal

2011-02-18T22:26:00.010+02:00

   Se spune că după fiecare furtună apare soarele...Nu ştiu dacă este valabil şi pentru acele furtuni interioare în care lacrimile se lovesc de pereţii sufletului producând zgomote îngrozitoare şi răni adânci...
    Ultimele zile au fost presărate cu lacrimi.Iniţial,datorită veştilor triste ce veneau consecutiv,teama şi durerea instalată în interiorul meu m-au făcut să vărs şiroaie de lacrimi amare,dar după câteva zile în care situaţia nu a fost deloc roz,raze mari de soare au pătruns în sufletul meu,norii plumburii aducători de tristeţe au dispărut,iar speranţa unei zile de mâine mai bună devenea realitate.
   Furtuna a trecut,soarele îmi luminează din nou calea,iar eu pot spune că azi sunt fericită şi mă simt foarte bine...De mult nu am mai făcut asemenea afirmaţii,de mult nu mi-au mai apărut lacrimi de fericire pe chip,de mult nu m-am mai simţit precum astăzi...Am şi uitat cum e să simţi parfumul dulce al fericirii,dar azi mi-am reamintit şi m-am bucurat de toate aromele acestui sentiment...Un singur lucru îmi lipseşte în aceste momente,dar ştiu că din cer îmi trimite cele mai calde gânduri ce poate-mi vor fi şoptite la noapte,în vis.
Acea perioadă în care aerul din spital devenea pentru mine din ce în ce mai greu de suportat,acea perioadă în care tristeţea şi teama unui deznodământ trist îmi alungau somnul s-a terminat.
Toate amintirile triste le-am lăsat acolo,pe holurile spitalului şi am plecat fără să mai privesc în urmă.Poate doar cicatricea lăsată de bisturiul chirurgului îmi va mai reaminti de acele zile în care tremuram de frică,gândindu-mă la posibilitatea de a mai pierde un suflet drag...

Furtună în suflet

2011-02-08T22:28:00.008+02:00

Lacrimi de tristeţe îmi inundă din nou sufletul...Veştile bulversante îmi alungă şi ultima fărâmă de linişte interioară.Norii plumburii de furtună planează asupra mea...
În ultima perioadă o avalanşă de tristeţe mă urmăreşte pas cu pas.Situaţia actuală se dovedeşte a fi din ce în ce mai dificilă...Problemele sunt atât de multe,iar eu sunt singură şi încerc să mă lupt cu toate.Mă simt atât de slabă în faţa lor,sunt prea mică pentru nişte probleme atât de mari şi nici nu mai ştiu cât timp voi mai avea tăria necesară pentru a lupta.Pe zi ce trece sunt tot mai slăbită,cu fiecare lacrimă se scurge şi câte un strop de energie...Cu cât înaintez,cu atât situaţia devine mai înspăimântătoare.
Vreau să cred că va fi bine şi că nu am motive să îmi fac probleme,dar scenarii îngrozitoare îmi trec prin minte adâncind din ce în ce mai tare rana sufletească...

De ce scriu aici,pe blog ~Leapşă~

2011-02-07T22:02:00.003+02:00

Pentru mine,blogul echivalează cu o parte din sufletul meu,deoarece în filele acestuia mi-am aşternut o parte din gânduri,majoritatea postărilor având la baza lor crâmpeie din viaţa mea.
Scrisul reprezintă pentru mine un fel de tratament,o terapie prin care-mi fac ordine printre gânduri şi sentimente.Prin scris reuşesc să le ofer gândurilor mele o notă de claritate,confuzul pierzându-şi din esenţă pe măsură ce cuvintele-şi găsesc locul în pagină.Fiecare cuvânt este scris după dictarea sinceră a inimii mele.Blogul este pentru mine asemenea unei cutiuţe magice în care pot păstra gânduri şi amintiri peste care praful uitării nu se va aşterne,căci totul rămâne scris atât timp cât eu îmi doresc acest lucru.Blogul este unul din locurile în care eu mă joc cu ideile proprii în anuminte clipe şi uneori această joacă are şi urmări drăguţe...
Am primit această leapşă de la Silvia şi la rândul meu te invit pe tine cititorule posesor de blog să răspunzi la aceeaşi întrebare.Deci leapşa merge la tot cei ce au plăcerea de a scrie despre acest subiect.

10 ianuarie-Trecut şi prezent

2011-01-10T23:18:00.013+02:00

Trecut-10 ianuarie era ziua în care îl trezeam cu cele mai calde îmbrăţişări şi cu cele mai sincere urări.Îi cântam tradiţionalul"La mulţi ani" şi-l surprindeam cu cadouri şi cu tortul care pe lângă alte multe ingrediente avea şi-un ingredient special,adăugat în cantităţi considerabile:dragostea.
Prezent-Aceeaşi zi specială,dar altă poveste.Dimineaţă am privit patul şi era gol.Nimic nu mai era la fel ca-n anii trecuţi.El lipsea.În aer nu se mai simţea frumosul miros al fericirii.Mi-au lipsit momentele în care îi ofeream cadoul şi aşteptam să sufle în lumânări în timp ce-n gând îşi punea dorinţe.Nu m-a mai îmbrăţişat călduros,nu a mai zâmbit larg,nu mi-a mai spus că mă iubeşte,în schimb am simţit cum mă priveşte din multele poze aflate-n camera mea.Aş fi vrut să-l scot din vise,din amintiri,din poze şi să-l îmbrăţişez,să-i spun că-l iubesc.Azi ar fi trebuit să fie aici,acasă.Trebuia să fim toţi fericiţi,trebuia să fie diferit.Azi ar fi trebuit să mai urce o treaptă pe scara vieţii şi în nici un caz nu ar fi trebuit să fie scris pe o cruce rece,că acolo sub pământul greu e locul unde într-un sicriu el se odihneşte.
Azi au lipsit îmbrăţişările,tortul,cadourile,azi a lipsit din nou el.

Războiul meu interior

2011-01-05T21:57:00.001+02:00

Atmosfera din ultima perioadă a fost tristă.Nici nu scăpam bine de o problemă,căci alta nu-şi întârzia apariţia.Tristeţea se încăpăţina să mă urmeze pas cu pas demoralizându-mă din ce în ce mai mult.Cădeam,mă ridicăm şi când terminam să mă scutur de tot prafu',cădeam din nou...
Nu vreau să mă las învinsă de nimic.Am pierdut destule bătălii,lăsând tristeţea să pună stăpânire pe un mare teritoriu din viaţa mea.Voi lupta pentru a câştiga războiul contra tristeţii cât mai curând posibil.Cu zâmbetul pe chip şi cu optimism în suflet,merg mai departe pe drumul vieţii.

Început de an.2011

2011-01-01T11:54:00.033+02:00

Şi-a trecut şi 2010,un an în care mi s-au întâmplat atât lucruri bune,dar şi lucruri mai puţin bune.A fost un an al extremelor,al sentimentelor contradictorii.Am fost undeva în al nouălea cer pentru o perioadă,dar au fost şi zile în care m-am înecat în lacrimi,fiind pe fundul unei prăpastii adânci.Am căzut,dar m-am ridicat şi am mers înainte.Anul acesta am mai urcat o treaptă pe scara maturizării,mi-am asumat mult mai multe responsabilităţi în comparaţie cu anii precedenţi şi mă bucur că am reuşit să fac faţă până la urmă tuturor problemelor.Situaţii dificile au fost şi ştiu că vor mai fi,însă sunt pregătită să lupt.Nimic nu mă va doborî,iar îngerul meu,de acolo de sus,va fi mândru de mine.

În vara anului 2010 unul din visele mele a devenit realitate.M-am reîntors în oraşul copilăriei mele şi m-am reîntâlnit cu prietena mea pe care nu o mai văzusem de 7 ani.Am întâlnit chipuri deja cunoscute,dar şi chipuri noi.Am cunoscut oameni superbi cu care am petrecut clipe memorabile.În decursul acestui an,viaţa mi-a oferit noi lecţii ce-mi vor fi de mare folos în anii următori.

Tot în aceste 12 luni ale lui 2010 s-au consolidat noi prietenii,dar au apărut şi fisuri în temelia unora mai vechi.Timpul va hotărî ce va rămâne în picioare şi ce se va sfărâma.

În noaptea dintre ani,mi-am definitivat lista cu obiective pentru 2011 şi sper ca până la finalul anului să-mi îndeplinesc toate dorinţele.Vreau ca la anu',pe 31 decembrie să pot afirma"Am reuşit să fac tot ceea ce mi-am propus!"Sunt conştientă că fără efort nu pot realiza nimic,aşa că-mi voi dedica mare parte din următoarele luni,visului meu din copilărie.Voi trece cu bine peste toate examenele,îmi voi da toată silinţa să fie aşa.

Păşesc în noul an cu mult optimism şi cu zâmbetul pe chip.
Vă doresc tuturor un nou an minunat!

Două dorinţe pentru azi

2010-12-30T00:15:00.001+02:00

Vreau zăpadă,multă zăpadă.Aştept cu nerăbdare ca din văzduh să coboare lin,fulgi de nea,mari şi pufoşi.Vreau să le urmăresc valsul din'naintea atingerii solului.Îmi place când ninge liniştit,când natura este îmbrăcată în mantaua albă şi pufoasă a iernii.Mi-e dor de atingerea steluţelor de gheaţă,mi-e dor de joaca-n zăpadă...Vreau ca totul să fie acoperit de o pătură albă şi sclipitoare ţesută din fulgi mulţi.E atât de plăcut când fulgii în dansul lor,ne oferă o imagine pură.
Şi mai vreau ceva: linişte absolută,linişte sufletească!S-au strâns multe gânduri şi sentimente contradictorii ce mi-au răpit şi ultimul gram de linişte.

Gânduri către tineSărbători fericite!

2010-12-24T00:44:00.003+02:00

Acum,când magia sărbătorilor de iarnă s-a aşternut deasupra pământului,când colindele ne mângâie auzul,iar în aer se simte miros de sărbătoare,lasă spiritul Crăciunului să îţi pătrundă în casă şi-n inimă.
Crăciunul reprezintă acea parte din an,când cu pace,lumină şi căldură în suflet încercăm să devenim mai buni,încercăm să uităm de grijile şi supărările ce ne apasă,iertăm,iubim,zâmbim aşa cum poate nu am făcut tot anul.
Cu prilejul Naşterii Domnului,îţi urez ca îngerii să vegheze tot timpul asupra ta şi a celor dragi ţie,aşa cum au vegheat şi în momentul Naşterii Mântuitorului.Îţi doresc din tot sufletul ca fericirea împreună cu sănătatea şi norocul să te urmeze pas cu pas pe drumul vieţii.Acum este momentul când visăm,sperăm şi credem că totul poate fi posibil,aşa că îţi doresc ca visul tău din această clipă să devină realitatea din următoarea clipă.
Deschide larg ferestrele sufletului şi lasă lumina divină să pătrundă în interiorul tău,iar binecuvântarea Domnului să se răsfrângă asupra ta şi a celor dragi ţie.

Frânturi de gânduri

2010-12-18T23:21:00.009+02:00

18 decembrie 2010
Am avut o zi total aiurea.Nimic nu a fost bine.Greşeală după greşeală...Încă o dată m-am lăsat condusă de nervi şi de orgoliu,cu toate că de-a lungul timpului mi-am dat seama că de fiecare dată când fac asta,am câte ceva de pierdut.Încerc să fiu indulgentă cu mine şi îmi tot repet că nu-mi aparţine mie toată vina şi într-o oarecare măsură situaţia e chiar aşa.Depinde însă de unghiul din care este privit totul.Poate am fost un pic răutăcioasă,făcând pe aia dură...Nu poate,sigur am fost,dar doar puţin...Oricum am avut şi eu câteva motive...De data asta nu m-am gândit de câteva ori înainte să acţionez şi impulsul a făcut ca unele din cuvintele mele să aibă în compoziţia lor o mică doză de aciditate.O doză mică,dar totuşi letală.Am ajuns din nou la regrete,însă sunt conştientă că acestea nu mai rezolvă nimic acum,sau cine ştie...dacă aş face şi eu măcar de data asta un prim pas...Prefer să mă mint că nu îmi pasă!

PS: Pentru partea mea de vină,îmi cer scuze...

♥♥♥La mulţi ani!!!♥♥♥Deni'x♥♥♥

2010-12-12T00:01:00.035+02:00

Astăzi este ziua prietenei mele şi mi-aş fi dorit din tot sufletul să fiu alături de ea,dar şi de data aceasta sutele de kilometri ce ne despart şi-au spus cuvântul.Sufleteşte suntem tot timpul aproape una de alta,dar mi-e dor de imbrăţişările noastre şi de zilele in care ne petreceam timpul împreună.

Prietenia noastră a început în ziua în care ne-am cunoscut,în clasa întai,de atunci mi-a fost tot timpul aproape la bine,la rău...De-a lungul timpului am râs cu lacrimi împreună,dar am şi plâns,tot împreună.

Nu îi place să ştie că sunt suparată şi tot timpul incearcă să mă facă să zâmbesc şi adesea reuşeşte.

Tot timpul simte când nu mi-e bine şi deşi eu îi zic uneori că mi-e bine,îmi răspunde scurt"te cunosc"şi aşa este.Mă cunoaşte.În faţa ei mi-am deschis sufletul tot timpul,iar ea m-a ascultat si m-a sprijinit.Ea chiar înţelege tot ce spun,dar şi ce nu spun în cuvinte.

Prietenii adevăraţi sunt cei ce spun tot timpul adevărul,iar ea mi-a spus doar adevărul.Ei îi pot spune orice şi ştiu că totul rămane între noi,am la fel de multă încredere în ea ca în propria-mi persoană.

Ea este cea care m-a ajutat să mă ridic,atunci când soarta m-a trântit la pământ şi tot ea mi-a spus "capu' sus,ştiu că poti".Ea nu mă intreabă dacă mă poate ajuta cu ceva atunci când nu mi-e bine,ci îşi pune toţi neuronii la treabă pentru a găsi cât mai repede soluţii pentru toate frământările mele,pentru ca apoi să mă vadă zâmbind.

Dragă Deni'x,
Cu toate că astăzi nu am fost prezentă fizic la aniversarea ta,să ştii că m-am gândit toată ziua la tine.Sper ca viaţa să-ţi ofere tot ce este mai bun,pentru că meriţi.La mulţi ani!!!Te iubesc mult,mult,mult!!!

Gânduri nocturne...

2010-11-29T02:13:00.001+02:00

Deşi e târziu,Moş Ene încă nu şi-a făcut apariţia pe la genele mele cu praful său magic.De ore întregi încerc să adorm,dar nu reuşesc.În liniştea nopţii,îmi las gândurile să zburde în orice direcţie vor ele,indiferent de faptul că au tendinţa de a trece graniţa realului.Mă gândesc la o multitudine de lucruri.Toate îmi vin în minte ca un amalgam.Mă gândesc la trecut şi aşa cum am mai spus de multe ori,mi-aş dori din tot sufletul să-l pot schimba,dar ştiu că e absurd să sper că se va întâmpla.Oftez adânc,dar mă resemnez.Prezentul îmi este marcat de trecut pentru că acele vremuri erau extrem de frumoase.Acele vremuri îmi stârnesc emoţii de nestăpânit.Gândindu-mă la cât de frumos era atunci,un zâmbet timid îmi apare pe chip.Un zâmbet dual ce semnifică simultan două stări opuse: fericire şi tristeţe.Sunt fericită pentru că până acum câteva luni am avut o viaţă minunată,toţi cei pe care îi iubeam erau alături de mine.Nu îmi lipsea nimic,aveam cea mai de preţ comoară:fericirea.În opoziţie cu prima stare,este prezentă tristeţea,pentru că nu mai pot trăi acele clipe minunate pline de fericire...Amintirile sunt singurele ce îmi alină durerea.

Dorul este imens şi doare atât de tare...

Vreau să cred că va fi bine!

2010-11-27T01:49:00.003+02:00

Nu pot admite că totul poate fi atât de sumbru.Nu mă pot împăca cu gândul că încă o fiinţă dragă mie este pe punctul de a deveni înger,acolo sus,departe de mine.

Săgeţi de durere îmi străpung inima.Lacrimi amare îmi inundă sufletul.Îmi caut optimismul prin fiecare colţ de suflet şi îl adun gram cu gram, pentru a-mi recăpăta puterea de a merge înainte.În loc de optimism ,printre multele lacrimi,în interiorul meu găsesc sentimente de tristeţe,disperare şi chin.Optimismul e ascuns şi cu greu apare la suprafaţă.Abia îl zăresc printre starea generală de durere ce mă apasă...
Îmi repet continuu"totul va fi bine,va fi soare şi pentru mine".

Vreau să cred că acum visez,că am un coşmar,urmând că totul să se termine atunci când mă voi trezi,în urmă rămânând doar amintirea nesemnificativă a unui alt vis urât.Din păcate însă,sunt încă pierdută într-o realitate ce se dovedeşte a fi mult prea dură.Va fi bine!

Frânturi de gânduri adresate unei persoane cu multe feţe si nici un obraz

2010-11-20T19:56:00.037+02:00

Cu ceva timp în urmă,am primit o foaie pe care erau scrise câteva rânduri.Am citit-o şi recitit-o de multe ori şi nu am putut să nu îmi pun întrebarea "Sunt doar cuvinte?!"
Punând în balanţă întâmplările din trecut,tot ceea ce s-a întâmplat de-a lungul timpului,am ajuns la o concluzie şi nu a fost una tocmai plăcută.Verdict: doar vorbe şi nimic mai mult! Acele cuvinte "Ai fost,eşti şi vei rămâne prietena mea" în momentul de faţă nu au nici o valoare,se pot încadra însă în capitolul "minciună şi falsitate".Nu vreau să redeschid un capitol din viaţa mea ce a fost închis cu mult timp în urmă,sau mai bine zis,totul s-a terminat înainte să înceapă. Între noi acum nu mai e nimic şi deşi poate sună dur,nu cred că a fost vreodată ceva cu adevărat.O prietenie care s-a încheiat,din punctul meu de vedere nici nu a existat vreodată în adevăratul sens al cuvântului.În lumea mea nu este loc pentru falsitate,răutate,minciună...

Ştiu că a greşi e omeneşte şi mai ştiu că unii dintre noi merităm şi o a doua şansă,dar atunci când o primim trebuie să ştim ce avem de făcut cu ea.Şanse am oferit destule până acum,dar gata!Ajunge!Nu pot oferi şanse la nesfârşit iar cineva să-şi bată joc la infinit şi apoi să revină cu scuze şi păreri de rău.Nu pot şterge totul cu buretele ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.Poate altfel ar fi fost situaţia dacă acele cuvinte erau susţinute şi de fapte.Vorbele nu mă încălzesc cu nimic.Cuvintele nesusţinute de fapte sunt egale cu zero.Aş fi putut să simulez faptul că m-au impresioanat acele rânduri,să spun:"Wow...ce frumos!Uit.Iert.Trec peste tot ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat."Îmbrăţişări şi vorbe dulci,dar cum am mai spus nu-mi stă în fire să fiu falsă.Tot timpul am preferat adevărul,oricât de crud ar fi acesta,în defavoarea unei minciuni frumos cosmetizată.
Peste tot ce în acea scrisoare era numit "prietenie"s-a aşternut praful uitării.Eu merg pe drumul meu,iar tu mergi cu bine pe drumul tău!

"Şarpele e odios nu pentru că muşcă, ci pentru că se ascunde ca să muşte."[Nicolae Iorga]

Ganduri catre ingerul meu...

2010-10-21T15:55:00.028+03:00

Ce sunt eu fără tine?Sunt un nimic.Da,asta sunt pentru că împreună cu tine a plecat şi pofta mea de viaţă,împreună cu tine a plecat şi o parte din mine.Acum sunt doar o umbră pe pământ,un om fără el însuşi.Sunt un om incapabil să se regăsească,sunt eu fără tine.Am rămas aici aşteptând zi de zi să revii.O obsesie bolnăvicioasă a pus stăpânire pe mine...Privesc zilnic pe fereastra camerei mele şi aştept să te văd intrând în curte ca altă dată,să îţi sar în braţe,să-ţi vorbesc în timp ce mă joc cu părul tău,să fim cu toţii ca până acum 12 luni....Eu te aştept,dar tu nu ai să mai vii niciodată.Ştiu asta,mi-o spune raţiunea.Inima mea spune însă altceva.Ea spune cu glas tare şi răspicat că tu nu ai plecat niciodată de lângă mine şi că nu ai să o faci vreodată.Dar dacă eşti aici,de ce mă priveşti doar din poze?De ce îmi zâmbeşti din ele şi nu îmi spui nimic?Sufăr,sunt tristă,de ce nu mă mai faci să râd?Am nevoie de tine la fel de mult cum am nevoie de aer,de ce nu vii?De ce?De ce îmi apari numai în vise?Apari şi apoi dispari,asemenea soarelui ce răsare pe bolta cerească şi apoi se ascunde printre norii negrii de furtună...De ce?De ce nu mai poate fi nimic ca altă dată?Ai plecat atât de repede fără să mai poţi privi înapoi,ai plecat deşi ai vrut să rămâi aici.Ştiu asta.Probabil acum mă priveşti,vezi cum râuri de lacrimi îmi inundă faţa,dar totuşi nu vii să-mi ştergi lacrimile şi să mă îmbrăţişezi călduros şi asta mă face să sufăr şi mai tare...

Astăzi,în buchetul vieţii mele,s-au adunat 12 luni fără tine.Acesta a fost cel mai trist an din viaţă mea de până acum.Cum să fiu fericită în totalitate dacă tu nu eşti aici?!Cum aş putea?!Mi-aş dori să coborî din cer,pe un norişor pufos şi să vii la noi.Avem atâta nevoie de o îmbrăţişare şi de cuvintele tale magice ce ne făceau să ne simţim bine.Tuturor ne lipseşti!Te iubesc şi mi-e foarte dor de tine!!!

♥♥♥La multi ani,Elena!♥♥♥

2010-10-19T23:59:00.001+03:00

Cu ceva timp în urmă destinul mi-a pregătit o imensă surpriză şi am descoperit o comoară de o valoare inestimabilă,o comoară de om.În scurt timp ne-am apropiat şi sentimentele magice nu au întârziat să apară.Ea a devenit una din sursele mele de lumină,într-un tărâm al prieteniei unde "prietenii"falşi erau mulţi şi la tot pasul.

Ne-am creat propria noastră lume unde minciuna,trădarea,neîncrederea şi toate lucrurile negative nu există.Oricât de negri ar fi norii pe cerul vieţii noastre,atunci când privirile ni se întâlnesc,brusc soarele mare şi zâmbitor ne răsare în inimi.Am putea scrie romane întregi despre discuţiile noastre interminabile şi oricât de mult timp am petrece împreună,niciodată nu e suficient.

Dragă Elena,te iubesc şi te respect mult pentru tot ceea ce reprezinţi tu ca om.Eşti o fiinţă deosebită şi o adevărată prietenă.Îţi mulţumesc pentru toate clipele minunate petrecute împreună.Astăzi de ziua ta,când mai adaugi încă un trandafir în buchetul vieţii,îţi doresc din tot sufletul să fii sănătoasă şi fericită şi fie ca toate visele tale să se transforme în realitate!!!LA MULŢI ANI!

De ziua mea...

2010-09-26T00:41:00.002+03:00

26 Septembrie
De ziua mea îmi voi înalta ochii spre nemărginitul cer şi voi vorbi cu el,poate aşa mă va auzi şi îngerul meu...
De ziua mea,anul acesta va fi diferit,nimic nu va mai fi ca în anii trecuţi şi va lipsi ingredientul principal: veselia...
De ziua mea,îi voi simţi lipsa mai intens ca ieri şi mai puţin intens in comparaţie cu ziua de mâine...
De ziua mea voi primi în dar de la viaţă aceeaşi durere sufletească pe care o primesc de aproape un an, zilnic...
De ziua mea îmi va lipsi acel "La mulţi ani!"venit din partea lui...
De ziua mea îmbrăţişările şi cuvintele lui calde îmi vor lipsi poate mai mult ca niciodată...
De ziua mea,îmi doresc fericire,dar din păcate anul acesta,nu o voi avea!
De ziua mea voi fi cu el,îi voi duce flori şi vom sta împreună despărţiţi însă de pământul mult,greu,negru,apăsător şi rece...
De ziua mea,voi sta cu el,privindu-i chipul pe crucea mormântului rece...

Regrete ascunse-n suflet...

2010-09-12T02:51:00.001+03:00

Odată cu scurgerea timpului,în sufletul meu au încolţit o mulţime de regrete.Unele sunt mari,altele mai mici,peste unele s-a aşternut praful uitării,în schimb ce altele mă urmăresc pas cu pas tulburandu-mi liniştea sufletească.Majoritatea acestor regrete ascund în interiorul lor lucruri pe care am ezitat să le fac,vise spulberate,amintiri diverse....Regret unele vorbe nespuse,regret unele gesturi nefăcute,regret un"te iubesc"nespus,regret un sentiment nedezvăluit,regret un zâmbet neoferit,regret un semn de viaţă nedat,regret o şansă pierdută,regret o vorbă spusă la nervi,regret o decizie luată cândva,regret o discuţie prostească,regret că am ucis un vis,regret nopţile triste,regret timpul pierdut,regret că nu pot da timpul înapoi,regret tăcerea dintre noi,regret că îmi păsa deşi nu ar trebui,regret greşelile făcute până în prezent,dar şi greşelile pe care le voi mai face în continuare....Regret lucrurile făcute prost,dar cel mai mult regret că nu am îndrăznit să fac anumite lucruri....Pentru câteva clipe îmi imaginez cum ar fi viaţa mea dacă m-aş putea întoarce în timp...Astfel aş putea reveni asupra tuturor deciziilor proaste şi după asta aş putea răsufla uşurată spunând "Nu mai am regrete!"...Mi-aş elibera sufletul de durerea pe care parcă e condamnat să o simtă din ce în ce mai des...Intorcăndu-mă la realitate şi revenind cu picioarele pe pământ ştiu că tot ce îmi rămâne de făcut este să încerc să fac tot ceea ce îmi stă în putinţă pentru a mai repara unele greşeli,acolo unde încă mai este posibil şi nu e prea târziu.Cu toţii avem regrete,acestea apar pe nesimţite în viaţa noastră,pentru că oricât ne-am strădui nu putem face totul perfect,însă important este să ne conştientizam greşelile şi să le îndreptăm,până nu este prea târziu!

Ai zambit azi?

2010-08-12T01:24:00.010+03:00

Ai zâmbit azi?Motive totuşi sunt,important este să le cauţi în interiorul tău şi cu siguranţă ai să le găseşti,pentru că oricât de greu ţi-ar fi,oricât de sumbră ţi-ar părea viaţă uneori,un zâmbet reprezintă un pas înainte,o stare de bine,atât pentru tine cât şi pentru cei ce te văd...Ce zici încerci?

În ultima perioadă am tot auzit spunându-se că oamenii nu mai au suficiente motive pentru a zâmbi.Să fie oare acest lucru adevărat? Eu,cred că nu!Nu toate zilele sunt la fel,putem avea atât perioade în care totul este minunat în viaţa noastră,dar şi perioade în care viaţa nu e tocmai pe placul nostru,însă cred că în fiecare zi putem găsi cel puţin un motiv pentru a zâmbi...

Tuturor ni se întâmplă să trecem prin clipe mai dificile ce uneori par fără scăpare,dar totul până la urmă se poate rezolva într-un fel sau altul.Soarele va răsări pe strada noastră dacă credem cu tărie în acest lucru. Zâmbind ne putem face viaţa mai frumoasă.Trebuie să preţuim fiecare clipă,fiecare moment de fericire pentru ca atunci când suntem trişti să ne amintim de momentele frumoase şi să ne dăm seamă că viaţă merită trăită din plin...

Studiile ştiinţifice au demonstrat că prin zâmbet organismul uman funcţionează mult mai bine. Zâmbeşte şi tu şi vei fi o persoană mai puţin stresată, mai atrăgătoare şi, nu în ultimul rând, mai sănătoasă!
Iată câteva motive pentru care merită să zâmbeşti:
*Zâmbetul te face o persoană mai atrăgătoare.
*Zâmbetul te face să pari o persoană de succes,deoarece când zâmbeşti prezinţi siguranţă şi încredere,iar acest lucru te va ajuta în tot ceea ce îţi propui.
*Zâmbetul îţi schimbă starea de spirit.Încearcă să zâmbeşti dacă eşti posomorât/ă.Face bine psihicului şi te va ajuta să treci mai uşor peste lucrurile apăsătoare din viaţa ta.
*Zâmbetul te eliberează de stres.În general stresul devine vizibil pe chipul nostru,aşa că,zâmbind nu vei mai părea obosit/ă,stresul se va diminua şi vei putea acţionă mult mai bine.Deci dacă te simţi stresat/ă încearcă să zâmbeşti.
*Zâmbetul ajută sistemul imunitar să funcţioneze mai bine.
*Zâmbetul face ca organismul să elimine endrofina,un "hormon al fericirii" şi serotonina.Studiile arată că acestea sunt arme naturale împotriva durerii,aşa că zâmbetul poate fi un medicament natural.
*Zâmbetul te face să pari o persoană mai tânără.Musculatura pe care o folosim când zâmbim,ridică pielea feţei şi te face cu câţiva ani mai tânăr/ă.
*Zâmbetul face ca tensiunea arterială să scadă.
*Zâmbetul aduce pozitivitate în viaţa ta şi creşte şansele de reuşită în acţiunile tale.
*Zâmbetul te ajută să gândeşti pozitiv.
*Zâmbetul este contagios.Parcă se luminează totul în jur atunci când vedem o persoană zâmbind,aproape simţi cum acea persoană transmite energie şi fericire.Zâmbeşte mai des şi vei vedea cum cei din jur vor fi contagiati de fericirea ta.
Invăţa să zâmbeşti mai des şi vei fi o persoană mai fericită!

sursa motive: http://www.tabu.ro

Pretuieste-ti timpul...

2010-08-05T22:47:00.003+03:00

S-ar putea să nu mai existe un "mâine",iar nisipul ce curge în clepsidra vieţii să se epuizeze brusc,de aceea cred că ar trebui să ne bucurăm mai mult de viaţă,să profităm de ea,căci aceasta este cel mai de preţ lucru al nostru...Să nu lăsăm timpul să treacă pe lângă noi,să profităm de el,atât timp cât încă îl avem,căci va veni şi ziua în care ne vom mai dori câteva momente în plus şi va fi imposibil....

Timpul trece fără voia noastră,însă felul în care alegem să se scurgă acesta depinde de noi,deoarece fiecare dintre noi este protagonist pe scena propriei vieţi.......Timpul nu iartă pe nimeni şi nici nu se întoarce.Cu fiecare clipă ce trece,avem mai puţin timp de petrecut în această lume,de aceea trebuie să profităm de timpul nostru ce se scurge implacabil...Adesea uităm să savuram clipa,de multe ori trăim gândindu-ne prea mult la viitor,la ziua de mâine şi uităm de prezent,uităm de "azi",de "acum"...Fiecare zi e un nou început şi fiecare secundă trebuie valorificată din plin.Depinde de noi cum ne petrecem timpul,cum profităm de fiecare clipă ce se scurge din clepsidra vieţii....Aşa că ar fi cazul să începem să zâmbim mai mult,să vedem partea plină a paharului...Avem o singură viaţă.Ar fi fost minunat să putem da timpul înapoi,să ne întoarcem în timp,să ne reparăm greşelile din trecut,dar din păcate este imposibil ,timpul este ireversibil.Tot ce contează este prezentul deoarece trecutul nu mai revine,iar viitorul depinde de ceea ce facem în prezent.Timpul îşi lasă amprenta asupra fiecăruia dintre noi,însă trecerea acestuia este percepută diferit de fiecare dintre noi..Unele persoane regretă timpul pierdut,pe când alte persoane sunt fericite şi mulţumesc Divinităţii pentru că li s-a mai oferit o nouă zi...Indiferent de modul în care percepem trecerea timpului,indiferent de mentalitatea fiecăruia,un lucru este cert: timpul trece,nu stă în loc pentru nici unul dintre noi şi din păcate nu putem face nimic în această privinţă...Cred că tot ce îmi rămâne de făcut este să îi accept ireversibilitatea,să îmi petrec fiecare moment din viaţă într-un mod cât mai plăcut cu putinţă,să realizez cât mai multe lucruri care să merite timpul "consumat" şi să mă bucur de prezenţa persoanelor dragi ,pentru ca mai târziu să nu regret timpul ce a trecut.

Depinde de noi cum ne petrecem timpul şi cum profităm de fiecare clipă ce se scurge din clepsidra vieţii....

Mi-e dor!!![te iubesc Elenush]

2010-06-23T23:32:00.001+03:00

Chiar daca au trecut abia cateva zile de cand nu ne-am mai vazut,simt ca a trecut o vesnicie.Chiar daca nu vor trece decat trei luni,stiu ca ma voi simiti ca si cum au trecut ani.Chiar daca timpul trece fara "noi",stiu ca intr-o zi vei fi din nou aici.

Astept cu nerabdare ziua in care ne vom revedea.Ma gandesc cu nostalgie la toate clipele petrecute impreuna,la toate momentele speciale...Mii de kilometri ne despart acum,dar sufleteste vom fi mereu aproape...Eu langa tine,tu langa mine,doua trupuri diferite cu acelas suflet.Ne uneste totul:trairi,sentimente,ganduri,conversatii din care am putea scrie romane...

Cortina uitarii nu va cadea niciodata peste decorul mirific al prieteniei noastre sincere!

"Prietenia inseamna a fi frate si sora, doua suflete ce se ating fara sa se confunde, doua degete ale aceleiasi maini." – Victor Hugo

Rîso-terapie[bancuri]

2010-06-21T15:42:00.007+03:00

#####Personalul primăriei unei localităţi descoperă că un renumit avocat din localitate nu a făcut niciodată vreo donaţie către primărie. Persoana care răspundea de acest lucru se deplasează la domiciliul avocatului să-l convingă să facă o donaţie.

- Domnule avocat, cercetările noastre arată că aveţi un venit de peste 500.000 dolari pe an, dar nu aţi făcut vreodată vreo donaţie. Nu aţi vrea să ajutaţi într-un fel comunitatea?

Avocatul rumegă un timp ideea şi apoi răspunde:

- Cercetările dumneavoastră au arătat şi că mama mea este pe moarte după o boală lungă, iar pensia pe care o are este de patru ori mai mică decât preţul medicamentelor pe care ar trebui să le ia pentru a-i mai uşura chinurile?

Jenat, reprezentantul îngână:

- Păi … nu!!!

- Sau, continuă avocatul, că fratele meu, veteran lăsat la vatră, este orb şi condamnat să-şi ducă viaţa într-un scaun cu rotile?

Reprezentantul încerca să-şi ceară scuze, dar avocatul continuă:

- Sau că soţul surorii mele a murit într-un accident de circulaţie, spuse el ridicând vocea, lăsând-o cu trei copii şi fără nici un ban?

Umilit, înfrânt complet, omul murmură:

- Nu am ştiut, îmi pare nespus de rău…

- Atunci, îi taie vorba din nou avocatul, dacă lor nu le dau nici un ban, ce te face să crezi că v-aş da vouă?

#####Un cuplu căsătorit, în varsta de cam 60 de ani sarbatoreau aniversarea a 40 de ani de la nunta, intr-un mic restaurant romantic si linistit.

Dintr-o data o zână buna, foarte frumoasă a aparut la masa lor.

Ea a spus:

"Pentru că sunteţi un exemplar cuplu căsătorit şi pentru ca v-ati aratat asa de frumos dragostea unul celuilalt, in tot acest timp va voi indeplini doua dorinte - fiecaruia cate una."

Soţia a răspuns: "Oh, vreau sa calatoresc in jurul lumii cu sotul meu iubit".

Zana cea buna a fluturat bagheta fermecata şi - Poof! - Două bilete pentru o croaziera in jurul lumii au apărut în mâinile ei.

Barbatul s-a gandit un moment: "Da, acest lucru este foarte romantic, dar o astfel de oportunitate nu se va mai ivi in viata mea asa ca : dragostea mea imi pare foarte rau, dar dorinta mea este de a avea o soţie cu 30 ani mai tânăra decât mine. "

Soţia sa si zâna cea buna au fost profund dezamăgite, dar o dorinţă este o dorinta.

Deci, zana cea buna a fluturat din nou bagheta fermecata şi Poof! ... barbatul a devenit un mos de 93 de ani.

Campionatul Mondial de Fotbal 2010

2010-06-11T13:42:00.007+03:00

Campionatul Mondial de Fotbal este cea mai importantă competiţie ce se dispută între echipele naţionale. Este împărţită în preliminarii (calificări) şi turneul final. Preliminariile se dispută pe durata a un an, fiecare continent având propriile reguli de calificare. Turneul final are loc o dată la 4 ani şi se dispută la începutul verii pe durata unei luni (aproximativ). Ţara organizatoare a turneului final este desemnată de FIFA cu cel puţin 4 ani înainte. Prima ediţie a avut loc în anul 1930 în Uruguay, iar ultima în 2006 în Germania. Ediţia din 2002 a fost prima din istoria competiţiei care a avut două ţări organizatoare: Japonia şi Coreea de Sud. Actuala ediţie este se va disputa în Africa de Sud. Campionatul Mondial de Fotbal este unul dintre cele mai importante evenimente sportive ale planetei.

Echipele calificate la Campionatul Mondial de Fotbal 2010 sunt:

Australia, Coreea de Nord, Coreea de Sud, Japonia ,Africa de Sud ,Algeria, Camerun, Coasta de Fildes, Ghana,Nigeria, Honduras, Mexic, SUA, Argentina, Brazilia, Chile, Paraguay ,Uruguay, Noua Zeelanda ,Anglia,Danemarca,Elvetia,Franta,Germania,Grecia,Italia,Olanda,Portugalia,Serbia,Slovacia,Slovenia,Spania

Stadioanele pe care se vor desfasura meciurile actualei editii a Campionatului Mondial sunt:

Bloemfontein - Free State Stadium
Cape Town - Green Point Stadium

Durban - Moses Mabhida Stadium

Johannesburg - Ellis Park Stadium

Johannesburg - Soccer City

Nelspruit - Mbombela Stadium

Polokwane - Peter Mokaba Stadium

Port Elizabeth - Nelson Mandela Bay Stadium

Pretoria - Loftus Versfeld Stadium

Rustenburg - Royal Bafokeng Sports Palace

Mingea oficială a Campionatului Mondial de Fotbal este numită "Jabulani", care înseamnă „a aduce fericirea pentru toată lumea”. Producătorul ei este Adidas. Numărul 11 joacă un rol important în producerea acestei noi mingi avansate tehnologic: este a 11 minge făcută de producătorul german de echipamente sportive pentru Campionatul Mondial de Fotbal, are 11 culori câte una pentru fiecare jucător de pe teren; şi sunt 11 limbi oficiale în Africa de Sud. Deasemenea competiţia va începe pe 11 iunie şi se va termina în ziua a 11 a lunii iulie.

Mascota oficială pentru Campionatul Mondial de Fotbal din Africa de Sud este Zakumi, un leopard cu părul verde. Numele lui vine de la „ZA” abreviera internaţională pentru Africa de Sud şi de la cuvântul „kumi” ce înseamnă „zece” în majoritatea limbilor africane.Culorile mascotei reprezintă culorile echipamentului ţării gazdă - galben şi verde.. Motto-ul oficial al lui Zakumi este:"Zakumi's game is Fair Play"

Melodia oficială a Campionatului Mondial de Fotbal 2010 este „Waka Waka (This Time For Africa)”, aceasta este cântată de Shakira alături de formaţia sud-africană Freshlyground. Piesa este inspirată de un cântec tradiţional al soldaţilor africani numit Zangalewa.Shakira şi Freshlyground vor cânta melodia la concertul din Soweto de pe 10 iunie, premergător turneului final, de asemenea acesta va fi cântată şi în timpul ceremoniei de deschidere a Campionatului Mondial.

Sud Africa 2010- David Bisbal & K'naan-Waving Flag (official music video)

2010-06-11T13:40:00.001+03:00

Ganduri...sentimente..prietenie adevarata...te iubesc Denisa*

2010-06-01T22:20:00.049+03:00

Este minunat sa stiu ca intr-un colt al acestei lumi exista o persoana care mi-a fost mereu aproape,inca din frageda copilarie si continua sa-mi fie aproape sufleteste indiferent de faptul ca ne despart sute de kilometri.Am fost cele mai bune prietene de cand ne-am cunoscut si suntem in continuare.Ma gandesc cu nostalgie la toate clipele petrecute impreuna.La scoala eram impreuna fiind colege de banca,iar mare parte din timpul liber il petreceam tot impreuna,locuind foarte aproape una de alta.Acum locuim in colturi opuse de tara,intre noi sunt sute de kilometri si mult timp ce s-a scurs fara sa ne vedem,dar si asa,continuam sa fim prietene,cele mai bune prietene.Ne-am maturizat impreuna.Eu stiu totul despre tine,tu stii totul despre mine,privim una in sufletu alteia ca intr-o oglinda...Ne uneste totul,incepand de la pasiuni,carti citite,genuri de muzica,filme...tot.Ne uneste acest sentiment pur de prietenie peste care niciodata nu va cadea cortina uitarii. Prietenia noastra inseamna mult prea mult.Cuvintele sunt de prisos,oricat de multe as folosi,nu e de ajuns.Te iubesc mult draga prietena!Iti sunt recunoscatoare pentru faptul ca-mi esti mereu alaturi.Niciodata nu ai stat cu bratele incrucisate atunci cand am trecut prin momente dificile..Cand totul era negru in jurul meu si cand lacrimile imi inundau viata,tu mi-ai ridicat moralul ,mi-ai insuflat curaj si nu m-ai lasat sa clachez.Alaturi de tine am trecut mai usor peste momentele triste din viata mea,tu mi-ai dat putere.In tine am gasit o prietena adevarata,o sora,un inger....Randurile ce scriu prietenia noastra nu se vor sfarsi niciodata!!!

Cum este?

2010-05-22T22:29:00.002+03:00

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa te sprijine necondiţionat mereu?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa-ti ridice moralul atunci cînd ai nevoie?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa-ti insufle curaj?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa te înţeleagă mereu?

Cum este sa ai lînga tine persoane care sa iti accepte toate deciziile fără sa te judece?

Cum este sa ai lîngă tine persoane cărora sa le poti spune fără teama tot ceea ce ai pe suflet?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa se bucure pentru binele tau?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa te sprijine la greu?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa-ti fie aproape sufleteste oricand?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sunt dispuse sa te ajute in orice moment?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa nu te lase sa clachezi?
Cum este sa ai lîngă tine persoane care sunt dispuse sa te asculte si sa te sfătuieasca oricînd ai nevoie?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa-ti arate unde găseşti?

Cum este sa ai lîngă tine persoane care dau dovada de cele mai nobile sentimente?
Cum este sa ai lîngă tine persoane care atunci cînd eşti trist,fac orice numai pentru a te vedea zambind?
Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa te iubească si sa te preţuiasca sincer?
Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa te înţeleagă dintr-o singura privire?
Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa-ti arate ca le pasa cu adevărat de tine?
Cum este sa ai lîngă tine persoane care sa-si amintească mereu de tine?
Cum este sa ai lîngă tine persoane în care sa ai încredere ca în tine însuţi?
Cum este sa ai lîngă tine persoane în fata cărora poţi gîndi cu voce tare?
Cum este sa ai lîngă tine persoane cu care sa te placă asa cum eşti?
Eu ştiu cum e pentru ca am cei mai buni prieteni din Univers!
Sunt înconjurată de îngeri.Îi numesc simplu:prieteni!!!

Sus,spre soare...

2010-05-16T23:26:00.001+03:00

In sfarsit pot afirma ca am renascut din propria-mi cenusa.Am fost jos la pamant,doborata de ceea ce unii o numesc soarta.Aripile imi erau frante si nu puteam zbura spre soare,spre fericire,insa acum mi-am ridicat ochii din pamant,m-am scuturat de praf si o iau de la inceput.Imi sterg lacrimile si privesc increzatoare spre cer.Ma ridic cu increderea ca nu ma voi mai lasa doborata niciodata de nimic.Chiar daca nimic nu va mai fi ca inainte,chiar daca in viitor o aripa imi va fi franta,cu cealalta ma voi inalta deaspura norilor in cautarea soarelui si a fericirii vesnice.

Mi-e dor de clipele de alta data...

2010-05-08T22:05:00.006+03:00

Privind în urma,raportandu-mă la trecut si la prezent,ajung la concluzia ca pe zi ce trece îmi doresc din ce în ce mai mult sa pot elimina unele capitole din viaţa mea.Îmi doresc cu foarte multă ardoare sa rup unele pagini din cartea vietii mele.Le-as distruge in mii si mii de bucatele si apoi le-as arde,pentru ca din toata partea asta negativă sa rămînă cenuşa,care va urma sa se piarda in neant.O data cu îndepărtarea acestor capitole,ar dispărea si rănile adînci lăsate în sufletul meu.Asa as putea sa fiu iar fericită in totalitate!Sunt atatea momente pe care mi-as dori sa le aduc in prezent!Îmi doresc enorm sa retraiesc trecutul,sa schimb prezentul,sa-mi fac viata minunata,sa fiu fericită la maxim asa cum era înainte...Mi-e dor de clipele de alta data...

Inca o lectie de viata...

2010-05-06T15:02:00.006+03:00

Nici nu stiu cum sa descriu ceea ce simt...Tristete,dezamagire,regret....Fiecare din aceste sentimente au patruns in sufletul meu,insa cel mai accentuat sentiment este cel de dezamagire...Tristetea isi face si ea simtita prezenta,insa in proportii foarte mici datorita faptului ca nu are rost sa fiu trista pentru unele lucruri ce nu merita atentie...Regretul incolteste in sufletul meu.Regret unele lucruri dar le voi lua drept lectii de viata...Din tot ceea ce mi se intampla am de invatat...Lectia de azi este aceea ca nu totul este asa cum pare...E deranjant sa percepi anumite persoane ca fiind foarte bune,sa le acorzi incredere,caldura sufleteasca si multe alte sentimente nobile,pentru ca mai tarziu sa realizezi ca tot ceea ce-ti parea tie frumos,a fost doar o iluzie sau o piesa de teatru...Marea mea greseala este aceea ca inainte nu puteam crede ca in unele persoane poate fi o doza atat de mare de falsitate...Plecam de la o premisa pe care acum o consider total gresita,si anume aceea ca toti oamenii sunt buni.Mare greseala...Asa cum degetele de la o mana nu seamana intre ele,nici oamenii nu sunt la fel...Astazi ii acord unei persoane al carui nume nu il mentionez din lipsa de importanta,"premiul"pentru ipocrizie...

Si cum inainte de acordarea oricarui premiu se tine un mic discurs,asa voi face si eu,pentru ca premierea sa fie ca la carte..."Ar fi trebuit sa acord acest"premiu" in urma cu mult timp,insa recunosc ca am fost naiva,crezand ca totul e doar asa,o stare pasagera...Eram ferm convinsa ca tu esti defapt o persoana demna de toata increderea ce a avut insa unele zile mai aiurea...Am fost intelegatoare...Insa totul are o limita...Sa scurtez si sa trec la "felicitari".Te felicit datorita faptului ca o lunga perioada de timp ai jucat perfect un rol pozitiv.Cred ca ti-a fost foarte greu,deoarece stim ca tu nu esti deloc o persoana pozitiva...Felicitari ca ne-ai prostit atata timp pe noi fraierii ce credeam in tine...Marele premiu consta in multa indiferenta si sentimente de prietenie egale cu zero.Sper sa te bucuri de acest premiu.Il meriti din plin."Si cum ipocrizia nu ma reprezinta,inchei "premierea"aici.

Soare-n viata mea!!!

2010-05-04T21:29:00.004+03:00

Soare!!!

Vreau soare!!!

Vreau sa fie iarasi soare-n viata mea.

Norii negrii de furtuna

Rand pe rand ii voi alunga.

Vor disparea din viata mea.

Cerul vietii mi se va insenina

Viata mi se va infrumuseta

Totul se va schimba,

Tristetea nu mai are loc in inima mea!

M-am saturat de ea asa,ca i-am spus"pa pa"!

Din lucruri marunte

Zambete voi cladi.

In lucruri mici

Fericirea o voi gasi.

Soare!!!!

In sfarsit iar soare!!!

Nu las visele sa moara!!!

2010-04-30T23:10:00.001+03:00

Nu imi voi lasa visele sa dispara asemenea balonaselor de sapun pe care le faceam cand eram mai mica,incantata fiind de felul in care catelusul meu alerga dupa ele...Nu reusea sa le prinda niciodata,deoarece ele se spargeau mult prea repede si dispareau in neant...Nu voi face acelas lucru si cu visele mele...Nu le voi lasa sa dispara!Imi voi da silinta si voi lupta pentru ca visele mele sa nu ramana la stadiul de "vis" ci sa devina realizari,pentru ca vreau si pentru ca pot.Nici un obstacol nu va fi prea mare pentru a ma impiedica!Nimic nu imi va sta in cale!!! Nu voi lasa viata sa treaca degeaba pe langa mine...Nu pot sa o las sa treaca degeaba,urmand ca peste ani sa regret ca nu am facut ceea ce trebuia,ca nu am luptat.Mai bine sa fac un lucru decat sa regret ca nu l-am facut.Visele mele nu vor fi niciodata asemenea balonaselor de sapun!!!

Soare...

2010-04-27T20:59:00.002+03:00

Pe zi ce trece micuta raza de soare,ce initial a aparut timida dintre norii negrii si amenintatori,capata contur si creste in dimensiuni,puterea ei fiind din ce in ce mai mare...Ma ajuta,imi lumineaza si imi ghideaza pasii pentru a alege mereu calea cea buna,dar imi incalzeste si sufletul...Cu ajutorul ei,voi renaste mult mai repede din propria-mi cenusa...Am renuntat sa ma las invinsa si am inceput sa-mi reconstruiesc sufletul si viata...Privesc viata cu ochi de invingator si pe zi ce trece observ cat de frumoasa poate fi...Caut fericirea in lucruri marunte...Si sunt sigura ca el "nu e mort,traieste-n veci,e numai dus..."

Rasarit de soare...

2010-04-24T21:34:00.002+03:00

O raza timida de soare a aparut pe cerul vietii mele...Ea imi va lumina calea si imi va ghida pasii pentru a putea reconstrui cat mai bine puzzelul sufletului meu...Acest "proiect de reconstructie" probabil va dura ceva timp datorita faptului ca piesele sunt multe si mici,sufletul meu fiind sfarmat in mii si mii de bucatele...Fiecare zambet,fiecare stare de bine reprezinta un pas inainte...Ma voi agata cu toata forta de aceasta raza de lumina pentru a-mi infrumuseta viata,pentru a nu-mi dezamagi ingerul...De fapt el este cel ce imi da putere in fiecare zi...El ma ajuta de sus de acolo dintre ingerasi...Ii sunt recunoscatoare ca ma ajuta si nu sunt doar simple vorbe in vant...De fiecare data cand intampin greutati,cand tristetea imi inunda sufletul si situatia pare fara scapare,primesc putere din partea lui,el nu ma lasa sa cedez,ma ajuta,ma sprijina asa cum poate de acolo de sus unde este...Imi apare in vis si ma sfatuieste...Numai gandindu-ma la el,in sinea mea imi spun ca nu pot sa ma las invinsa.Mereu m-a invatat sa nu cedez fara lupta si asta voi face de acum inainte...Trebuie sa fiu constienta de faptul ca orice problema are si o rezolvare....Nu pot sa las timpul sa treaca degeaba...Trebuie sa fac ceva cu viata asta....Trebuie sa-l fac mandru,pentru ca pot si pentru ca vreau sa fiu o invingatoare...Vreau sa fiu ca el...

Intorsaturile vietii

2010-04-18T23:21:00.007+03:00

Ziua de 21 octombrie 2009 am inceput-o ca oricare zi de pana atunci,adica cu zambetul pe buze...O zi de miercuri in care nici pe departe nu ma gandeam ca se va intampla ceva ce imi va schimba viata total si pentru totdeauna.Imi amintesc totul ca si cum s-ar fi intamplat astazi...Amintirea acestei zile ma va urmari toata viata...La ora 15:55, eu am murit odata cu el...In aceea zi,viata mea colorata de alta data a capatat brusc nuanta neagra de doliu...Sufletul si inima mi-au fost distruse in mii si mii de bucatele...Initial am crezut ca totul e doar un cosmar din care ma voi trezi din clipa in clipa,dar zilele au trecut si mi-am dat seama ca din pacate totul e realitate...simteam cum totul se prabuseste in jurul meu....Pentru cateva clipe in minte mi-au aparut ganduri demne de o persoana lasa.Am vrut sa pun punct acestei dureri imense.Am vrut sa plec o data cu el de pe acest pamant,dar apoi mi-am dat seama ca daca as face asta,l-as dezamagi enorm.Trebuie sa lupt cu viata si sa continui sa fac ceea ce el a lasat neterminat.Voi face ceea ce ma ruga el,atunci cand inca era aici si ma bucuram de prezenta lui.Voi incerca sa nu il dezamagesc.Chiar daca viata mea a devenit un cosmar,voi incerca sa fac totul asa cum si-ar fi dorit el sa fie.Stiu ca nu ii placea sa ma vada trista,de aceea voi incerca de acum inainte sa ma agat de orice raza de soare,oricat de minuscula ar fi,ca sa pot zambi.Oricum ar fi,nimic nu va mai fi ca inainte.Imi e asa de dor de viata mea...Ceea ce am trait in ultimul timp nu poate fi numit nici pe departe viata...M-am transformat doar intr-o aparenta a ceea ce eram inainte.Acum incerc sa caut fericirea in lucruri marunte,incerc sa adun miile de bucatele ce sunt rezultatul faptului ca sufletul mi-a fost distrus...Incerc sa-mi reconstruiesc interiorul macar partial,caci total e absolut imposibil.Incerc sa redevin macar catusi de putin ceea ce eram inainte,cand emanam fericire prin fiecare por, aproape mereu.Aranjarea acestor piese de puzzle ale sufletui meu,sunt o mare provocare pe care sper sa o duc la bun sfarsit.Una din cele mai importante piese va lipsi,dar amintirea ei va ramane vesnic...

Trecut frumos....prezent dureros...

2010-04-04T23:21:00.004+03:00

Imi lipsesti...Au trecut atat de multe zile de cand nu te-am mai imbratisat,de cand nu ai mai fost langa mine,de cand nu m-am mai bucurat de prezenta ta...S-au scurs multe zile negre,zile amare,zile grele in care as fi facut orice ca tu sa fii aici langa mine,macar pentru cateva minute.....Ai plecat atat de devreme de aici, lasand in urma ta numai tristete...Nu e corect!!!Viata asta nu e corecta!!!De ce?De ce trebuie sa ma multumesc acum numai cu prezenta ta din vise?De ce?De ce am ramas numai cu amintirile,pozele si cu visele?De ce nu esti aici?De ce?Fiecare zi ce trece mi se pare mult mai grea...Aproape de fiecare data am impresia ca am ajuns la limita si astept ca luminile de pe scena vietii mele sa se stinga,sa se traga cortina iar eu sa-mi iau ramas bun si sa parasesc aceasta lume,aceasta viata mult prea trista....Dar de fiecare data exista o a doua zi mult mai trista si mai pustie,o alta zi in care ma trezesc intr-un ocean de lacrimi si nu intr-un pat...Caci asta devine peste noapte patul meu...Un ocean format din multe lacrimi ...Fiecare lacrima varsata nu echivaleaza nici macar cu a mia parte de durere sufleteasca provocata de pierderea ta...Nu pot resemna cu gandul ca tu,niciodata nu vei mai fi prezent fizic aici!!!Nu ma pot resemna gandindu-ma ca tu nu imi vei mai fi alaturi niciodata....Cum ramane cu planurile noastre?Cu acele planuri facute in timp ce tu imi povesteai amintirile si intamplari din viata ta...din copilaria ta de copil zvapaiat,din adolescenta in care traiai viata la intensitate maxima,facand anumite lucruri de care mai tarziu ti-ai adus aminte razand...Ma fascina sa te aud cum povestesti...Erai un asa bun narator...Tot ceea ce spuneai ma captiva...Mare parte din celelalte intamplari din tineretea ta ni le aduceam aminte impreuna...Iar cele la care am fost absenta mi le-ai povestit tu...Gandindu-ma la acele clipe ,in sufletul meu isi fac aparitia un amestec de sentimente...Fericire amestecata cu tristete,balanta fiind inclinata in favoarea tristetei...Sunt fericita pentru ca am trait asemenea momente alaturi de tine,erai aici.Sunt fericita ca tu ai facut parte din viata mea,dar in schimb sunt trista pentru ca prezenta ta in viata mea a fost scurta[doar 17 ani si 25 de zile],sunt trista pentru ca sirul zilelor minunate alaturi de tine nu mai poate continua,sunt trista ca nu esti aici,ca nu te mai aud cantand,ca nimic din ceea ce era inainte acum nu mai este...Totul a devenit poveste si din pacate o poveste cu un deznodamant mult prea trist...In perioada in care tu ai fost prezent in viata mea,"tristetea"era o necunoscuta pentru mine,in schimb acum stiu ca valoarea ei se masoara intr-un infinit de durere,nopti nedormite si rauri de lacrimi...As fi vrut atat de mult ca valoarea acestei necunoscute sa ramana o enigma pentru mine....

Scrisoare catre ingerul meu pazitor

2010-04-01T23:33:00.002+03:00

As vrea sa fii aici,nici nu stii cat imi lipsesti...Mi-e dor de tine si de clipele petrecute impreuna.E atat de greu si doare enorm de tare gandul ca nu vei mai fi aici,ca niciodata nu ma voi mai bucura de imbratisarile tale calde,de privirea sincera a ochilor tai albastri,de vorbele tale pline de talc,de sfaturile tale,de glumele ce ma binedispuneau mereu...Chiar daca eram trista,tu reuseai mereu sa ma faci sa zambesc.Tu reuseai sa alungi norii negri de furtuna de pe cerul vietii mele...Tu reuseai sa faci soarele sa apara,mare,zambitor,distrugand nor cu nor...Mi-e dor,mi-e atat de dor de tine,de tot ce are legatura cu tine!Imaginea ta imi apare mereu in minte.Apari ca un inger,imi zambesti si apoi din pacate dispari.Vei ramane mereu o amintire frumoasa pentru mine...Un gand ce va ramane vesnic in mintea mea, pentru ca te-am iubit,te iubesc si te voi iubi mereu.Uneori visez ca esti langa mine,ca ma strangi in brate,imi stergi lacrimile si-mi spui ca totul a fost un cosmar si ca tu imi vei fi mereu alaturi...As vrea sa nu ma mai trezesc din vis,as dormi o viata intreaga,pentu ca stiu ca daca deschid ochii si ma uit langa mine,tu nu mai esti,iar cosmarul meu redevine cruda si nemiloasa realitate...As face orice ca sa mai pot trai acele clipe de basm cand tu erai alaturi de mine..Acum viata mea e un cosmar...

Te voi astepta mereu sa vii macar in vise.Esti ingerul meu.Imi lipsesti mult.Se spune ca timpul vindeca orice rana,dar nu cred ca e asa.Cel putin nu in cazul meu.Timpul trece,dar nu vindeca,el lasa urme din ce in ce mai adanci in sufletul meu.Cu cat trece timpu,cu atat iti simt lipsa din ce in ce mai mult...E o durere ce nu are leac.TE IUBESC!!!Ai plecat si au ramas doar pozele in care eram fericiti si multe amintiri frumoase... In schimb cand ai plecat ai lasat in urma multe lacrimi grele si sarate,nopti nedormite,clipe nedorite si multe intrebari fara raspuns...

Am scris aceste randuri dupa dictarea sincera a sufetului si a inimii mele,caci ochii mei nu au mai vazut,erau plini de lacrimi....

P.S ai grija de noi de sus,din cer acolo unde esti!!!Pamantul e mai sarac de cand tu ai plecat!!!TE IUBESC MULT!!!

Dragul meu inger....

2010-03-30T23:45:00.008+03:00

Stau si ma intreb oare de ce viata e nedreapta?De ce ni-i rapeste pe cei dragi?De ce unii din noi avem parte de fericire"cu portia"?De ce fiecare zi trebuie sa fie mai trista decat precedenta?De ce?Am atatea"de ce-uri"in cap incat nici nu pot sa-mi fac ordine in ganduri si sa le enumar..Sunt dezamagita..Mi-e dor de viata mea de dinainte...Mi-e dor de fericire..Mi-e dor sa ma trezesc cu zambetul pe buze..Acum dimineata perna e uda de lacrimi,iar ochii imi sunt rosii... Imi e atat de dor de ceea ce era inainte,imi e dor sa zambesc,sa simt ca pot zbura,sa simt ca traiesc...Imi caut cu disperare pofta de viata in adancul sufletului.Am mare nevoie de ea,dar nu o gasesc...A disparut o data cu ingerul meu pazitor...Sper ca macar ea sa reapara,macar o parte minuscula din ea,caci ingerul meu nu va mai reveni niciodata...Degeaba imi doresc asta cu ardoare,degeaba implor divinitatea,degeaba mai sper,degeaba visez,degeaba...Ingerul meu a plecat la alti ingeri...Stiu ca ma vegheaza de sus,dar nu e de ajuns...Am nevoie de el aici,pe pamant... Stiu din pacate ca doar in vis ma va mai imbratisa asa cum o facea inainte,doar in vis ma va mai alinta si va glumi cu mine...Doar in vis vom mai fi impreuna formand fericirea deplina....Doare atat de tare...Golul lasat in suflet e imens....Acum e plin de lacrimi...Si stiu ca si tu,draga ingerule ti-ai fi dorit sa fii aici,stiu ca nu ai vrut sa pleci,stiu ca tu ai luptat cu moartea cat ai putut de mult,stiu ca regreti ca nu esti aici,stiu ca iti pare rau ca ai plecat atat de devreme,stiu ca mai aveai atat de multe planuri ce au ramas doar la stadiul de planuri din nefericire,stiu ca asta te doare.....Stiu ca iti lipseste viata de aici,stiu ca iti lipsim..Stiu ca ne iubesti...
Te rog ca la noapte sa vii,sa nu intarzii,am sa ma culc devreme si eventual o sa iau si niste somnifere pentru a fi sigura ca voi dormi mult...Te astept in visul meu pentru a retrai acele clipe feerice de basm din perioada cand ne bucuram impreuna de viata...Abia astept...Din pacate doar in vis ne putem intalni...Visul e acum lumea noastra...TE IUBESC MULT!!!!!!!Am atatea sa iti spun...Am nevoie de sfaturile tale si de glumele tale...Sper sa avem timp sa facem tot ce mi-am propus!!!!!!!!!!Dragul meu inger...te iubesc!!!!!!!!

Vis...

2010-03-30T19:11:00.001+03:00

O adiere calda de vant,a adus langa mine o foaie ce mi-a atras atentia pentru ca era foarte frumos colorata in culorile curcubeului si avea forma unui fluturas.
Nu am ezitat si l-am citit...Era scris cu litere aurite....Razele soarelui il faceau sa straluceasca asemenea celor mai pretioase bijuterii.Scria ca sunt fericita castigatoare a unui medalion miraculos ce imi poate oferi sansa de a "modela"pe cineva dupa bunul meu plac pentru a face din aceasta o persoana demna de titulatura"cel mai bun prieten"....Am zambit si am lasat foita acolo...nu aveam nevoie de ea...Poate ii va fi de folos altcuiva....Eu sunt fericita!!!Am o prietena draga pe care o iubesc din tot sufletul!!!E cea mai buna prietena din lume...Imi e sora,inger pazitor....e totul...
Apoi am auzit cantecul celor de la HI-Q: "Buna dimineata,te iubesc...."A fost doar un vis.Uneori se intampla sa regret ca visele nu devin realitate,dar de data asta nu regret nimic pentru ca nu e cazul...Nu am nevoie de nici un efect miraculos.Am cea mai buna prietena din intreg Universul!!!

Suflet de vanzare!!!

2010-03-29T22:07:00.001+03:00

Vand...nu,defapt nu vand ci fac cadou unei persoane interesate sufletul meu.E plin de tristete si de durere garantata si nelimitata.Cei interesati sunt rugati sa ma contacteze cat mai urgent pentru ca imi doresc foarte tare sa se sfarseasca odata chinul meu.Nu prea mai pot...Si din pacate pentru aceasta imensa durere nu exista nici pastile,nici antidot.Va spun din proprie experienta ca durerea sufleteasca e foarte greu de suportat si doare mai tare decat orice alta durere.Si ca bonus ve-ti primi multe amintiri ce au lasat urme si rani adanci...Ma gasiti in tara Chinului,in orasul Durerii,pe strada Tristetii,la numarul infinit de lacrimi....

Iluzii distruse,de mult apuse...

2010-03-28T22:27:00.002+03:00

E atat de mult fum...Acest fum greu e rezultatul faptului ca le-am dat foc tuturor iluziilor mele...A fost o decizie grea...M-am gandit mult,dar dupa multe ore pierdute am ajuns la concluzia ca e mai bine sa renunt la ele si sa nu ma mai amagesc.Iluziile mele erau atat de frumoase...Atunci cand au inceput sa-mi arda in suflet,ochii mei au vrut cu orice pret sa stinga focul...Au curs multe lacrimi in timp ce iluziile mele se distrugeu una cate una...Lacrimile desi erau multe,au fost incapabile sa stinga focul ce era alimentat cu tristete...Si totusi o iluzie a reusit sa scape din valvataie...Se ascunsese bine...Era atat de mica incat cel mai ascuns coltisor din sufletul meu i-a fost de ajutor...Iluzia aia mica imi soptea cu o voce aproape sfarsita si usor tremuranda:"Nu plange,nu ma alunga,speranta moare ultima..."Pana azi,ma inecam intr-o mare de iluzii,iar acum incerc sa vad drumul cel bun si sa ies din fum.

Soare cand apari tu oare???

2010-03-27T20:18:00.001+02:00

E gri totu-n jurul meu,

Un gri inchis intunecat

Demn de un suflet intristat.

Un suflet trist ,

Greu incercat,

Dar totusi un suflet curat...

Stau si ma intreb plangand

Oare cand am sa si rad?!

Oare cand va inceta,

Oare cand se va incheia

Tristetea din inima mea?!

Oare cu ce am gresit,

De-s asa aspru pedepsit?

Nu am si eu dreptul oare,

La o zi cu-n pic de soare?

Cu un pic de soare zambitor

Ce sa distruga nor cu nor?

Pe scena sumbra a vietii mele.

Soarele n-a rasarit de mult

S-a ascuns dupa un nor.

E nepasator...

Nu-i pasa de tristetea mea,

De soarta cruda,soarta grea.

De ce nu vrea oare

Sa-i dea un pic de culoare?

De ce atatea non-culori?

Vreu o viata-n culori calde de flori.

Ti-a trecut sfertul de ora....

2010-03-26T23:01:00.001+02:00

A trecut sfertul de ora in care ai incercat cu dulcegarii si vorbe frumoase sa-mi arati ce persoana buna esti tu...
Te-am lasat sa vorbesti,nu te-am intrerupt pana la al tau ultim cuvant....Cu 15 minute de vorbe fara rost,cum crezi tu ca poti indrepta tot ce a fost???15 minute de vorbe suave,dulci,magulitoare,chiar crezi tu ca ma vor face sa uit momentele in care m-ai dezamagit???Sunt sigura ca nici macar tu nu crezi ceea ce spui....Tot ce a fost,a fost,acum e prea tarziu ,chiar nu mai are rost...
Nu mai vreau,m-am saturat de un infinit de vorbe goale fara efect.Eu am viata mea,tu o ai pe a ta ,merg pe drumul meu,mergi pe drumul tau,nu exisat"noi".
TIC-TAC-TIC-TAC cele 15 minute s-au epuizat....pa pa!!!

De ce?Oare asa sa fie???

2010-03-24T18:41:00.001+02:00

Multe persoane mi-au spus atunci cand practic eram la pamant,trista si foarte deprimata ca toate problemele vor face din mine o persoana mai puternica,ca in viitor va fi mai bine.Dar de ce sa sufar acum, pentru a-mi fi mai bine in viitor???De ce trebuie neaparat sa sufar???Nu as putea sa fiu fericita fara a mai parcurge un lung drum plin de suferinte,deziluzii,dezamagiri...?Nu mi se pare corect sa nu am parte de momente fericite fara ca acestea sa fie precedate de durere si tristete.Apoi oricum ar fi,fericirea nu mai e deplina,pentru ca desi tristetea "a plecat",in urma ei au ramas urme...rani adanci si amintiri ce nu prea pot fi uitate....Poate amnezia ar fi o solutie pentru uitarea problemelor si gasirea fericirii depline...Sau poate nu...Nici nu stiu...Incerc sa lupt si sa alung norii negri,dar obosesc si sunt tot mai slabita,nu mai puternica,asa cum spun unii ca ar trebui sa fiu...Si aici nu e vorba de vointa...

Tristete...

2010-03-23T22:16:00.014+02:00

O imensa tristete imi inunda fiecare colt de suflet...Incerc sa raman la suprafata si sa nu ma inec intr-o mare de lacrimi...Incerc sa ma agat de un colac de salvare numit "speranta" dar imi este din ce in ce mai greu...Simt cum incetul cu incetul,vointa imi paraseste trupul,iar eu raman secata de puteri...Ma agat cu greu de acel colac de salvare si plutesc la suprafata,desi simt cum curentii de vant ai vietii ma forteaza sa renunt la speranta,totusi nu vreau sa renunt asa usor...nu pot sa renunt,nu sunt o lasa...sau sunt?!Nici nu mai stiu ce sunt acum cu adevarat...stiu doar ca nu mai sunt persoana ce eram inainte,stiu ca zambetul ce era vesnic prezent pe chipul meu acum e vesnic absent,stiu ca ma doare sufletul foarte tare,stiu ca nimic nu va mai fi ca inainte...stiu..stiu ca trebuie sa lupt...nu pot renunta asa usor...trebuie sa fiu mai puternica decat orice lucru ce inceraca sa ma doboare cu orice pret....si mai presus de orice ,stiu ca trebuie sa lupt cu mine si cu gandurile mele negre,trebuie sa lupt cu viata si sa imi accept soarta...

In asteptarea rasaritului...

2010-03-23T21:57:00.004+02:00

Ploua fara incetare in sufletul meu...Ploua cu lacrimi multe si reci...cu timpul,observ ca ploaia e mai redusa in intesitate si stiu ca acest lucru se datoreaza faptului ca izvorul sufletului meu a secat...Sper ca dupa aceste ploi ,pe bolta sufletui meu sa rasara soarele si sa-mi lumineze calea...sa-mi arate drumul corect,drumul spre fericire,drumul spre viata..mai bine zis drumul spre adevarata viata,caci ceea ce am trait in ultimul timp nu prea poate fi numit cu adevarat viata de om...Am trait asemenea unui robot...Parca eram programata sa respir,sa mananc ,sa desfasor anumite activitati cotidiene...In ultimul timp doar m-am prefacut ca traiesc ,caci eu eram in mare proportie lipsita de viata... Jucam rolul unui om,cand eu eram defapt doar o umbra...Acum imi pun mare speranta in rasaritul soarelui..Sper ca razele lui ma vor lumina si voi iesi din acest labirint al tristetii,sper sa regasesc drumul spre fericire,sper sa-mi regasesc sufletul,sper sa-mi regasesc viata...

Visand cu ochii larg deschisi...

2010-03-20T15:45:00.002+02:00

Visele nu devin mereu realitate,dar asta inseamna ca nu avem voie sa visam???Poate pur si simplu,un vis visat cu ochii deschisi iti poate oferi o stare de bine gandindu-te la cat de frumos ar fi ca micul sau maretul tau vis sa devina realitate....Cu totii cred ca visam si atunci cand nu dormim...Visam la diferie lucruri si ne imaginam cum ar fi sa se intample cu adevarat.Visam atunci cand suntem mici ,la ceea ce vom fi peste ani cand vom avea jobul dorit,familia perfecta si multe altele....Depinde la ce visam...in unele cazuri cand in mare proportie depinde de noi,putem transforma frumosul vis in realiate...Eu sunt de parere ca e bine sa visam,dar sa avem grija ce si cat visam pentru a evita mai tarziu sa fim dezamagiti....Sa nu ne multumim doar cu visatul si sa ne dam toata silinta pentru a transforma visele in realitate pentru a avea o viata de vis!!!

P.S:sper ca visele mele sa devina realitate....

Sa zambim cand sufletul ne plange???

2010-03-19T19:55:00.009+02:00

De multe ori ni se intampla sa fim tristi,sa ne supere ceva sau cineva si desi ne doare extrem de tare,nu vrem sa aratam asta din diferite motive si ne postam pe fata un zambet fals in spatele caruia ne ascundem...Incercam poate sa aratam ca nu ne afecteaza,ca suntem tari,ca nu ne pasa desi poate cu greu ne ascundem lacrimile ce vor sa apara in ochii nostri...Si poate e mai dureros sa te prefaci in fata tuturor ca esti ok,decat sa spui ce te doare,ce te-a afectat cu adevarat...Sinceritatea,poate rezolva unele situatii...De exemplu,daca te supara cineva,in loc sa te prefaci ca esti nepasator,e mai indicat sa recunosti ce te-a deranjat pentru ca astfel,cine stie poate in viitor vor fi evitate unele neintelegeri...
Sau poate povestindu-i unui prieten adevarat ce ti s-a intamplat acesta va reusi cu sfaturile si cu ideile lui sa te faca sa zambesti cu adevarat...

Se mai spune si ca zambetul unei persoane ce sufera e mult mai dureros decat lacrimile celui ce plange.Parerile sunt mereu impartite....Dar cred ca e greu sa zambesti,atunci cand inima ti-e franta...Nu stiu cum e mai bine..Eu imi exprim in general starile de spirit exact asa cum sunt ele...Rad cand sunt vesela,plang cand sunt foarte trista...Poate ca gresesc,poate nu...dar daca gresesc cu adevarat,cu timpul imi voi da seama de asta si imi voi schimba atitudinea.Si totusi e bine sa zambim desi sufletul ne plange???

Priveste viata cu ochi de invingator...

2010-03-17T21:20:00.002+02:00

Sunt momente in viata cand intampini situatii mai dificile,uneori ai impresia ca mare parte din lucrurile rele ti se intampala numai tie,ca esti urmarit de ghinion la orice pas...Esti cuprins de disperare ca soarele nu mai apare si ai impresia ca intunericul a pus stapanire pe strada vietii tale...Totul pare colorat in nuante triste de gri,fara pic de culoare,iar situatia pare fara scapare...Cerul parca se prabuseste asupra ta si o stare de tristete nemarginita te cuprinde...
Totusi nici o problema fie ea mai mica sau mai mare,nu e capat de drum.Trebuie sa fim optimisti si sa luptam cu viata pentru a ne rezolva problemele si pentru a ne atinge telurile.Trebuie sa ne dam toata silinta pentru a gasi solutiile cele mai bune si nu trebuie niciodata sa ne consideram invinsi.Ar trebui sa zambim zilnic pentru ca in 60 de secunde in care stam suparati,pierdem un minut din viata scurta pe care o avem.Cu optimism si cu incredere totul poate capata un sens.Trebuie sa avem grija cum ne traim viata pentru ca la sfarsit cand ne vom face bilantul final,numarul momentelor in care am stat suparati sa nu fie mai multe decat numarul celor in care am zambit avand incredere ca totul va fi bine.E bine de stiut si ca viata nu se masoara in numarul de respiratii avute,ci in numarul de momente in care rasuflarea ne-a fost taiata ,momente in care vibram de fericire...
Priveste viata cu ochi de invingator si atunci ai sa vezi cat e de frumoasa!!!

Falsitate...

2010-03-16T21:16:00.001+02:00

Sunt poate dezamagita,poate trista,poate scarbita de falsitatea de care au dat din pacate dovada cei in care candva poate aveam incredere...Persoanele alea pentru care eu eram in stare sa fac orice,oricand,mi-au demonstrat ca nu intotdeauna totul e asa frumos cum pare....

Cat de frumoase erau acele clipe in care acele persoane lasau impresia ca sunt extrem de bune si ca au un suflet atat de bun si de frumos...Ma simteam in al noua-lea cer,dar am revenit pe pamant si din pacate aterizarea a fost una brusca si dureroasa,reusind sa lase urme si rani adanci in sufletul meu...."Ingerii" din preajma mea s-au dovedit a fi total opusi in realitate....Acei oameni despre care eu vorbeam mereu la superlativ,prin gesturile lor,prin felul lor de a fi,m-au contrazis si mi-au aratat cum e totul defapt,cum sunt ei cu adevarat...Acum sunt poate trista,poate dezamagita de falsitatea de care au dat dovada din ce in ce mai multi oameni ,dar eu nu o sa fiu niciodata falsa cum sunt altii si in privinta asta nu exista,nu a existat si nici nu va exisata loc de "poate".
Alaturi de acele persoane,am avut senzatia ca sunt in nori,dar a venit si furtuna si am ajuns din nou pe pamant,iar atunci cand am descoperit adevarul am vrut pentru o clipa sa fiu sub pamant...dar nu...Nimeni nu merita lacrimile mele,iar acele persoane ce-mi merita lacrimile sunt sigura ca nu ma vor face niciodata sa plang...poate doar de fericire!