Nu las visele sa moara!!!

Nu imi voi lasa visele sa dispara asemenea balonaselor de sapun pe care le faceam cand eram mai mica,incantata fiind de felul in care catelusul meu alerga dupa ele...Nu reusea sa le prinda niciodata,deoarece ele se spargeau mult prea repede si dispareau in neant...Nu voi face acelas lucru si cu visele mele...Nu le voi lasa sa dispara!Imi voi da silinta si voi lupta pentru ca visele mele sa nu ramana la stadiul de "vis" ci sa devina realizari,pentru ca vreau si pentru ca pot.Nici un obstacol nu va fi prea mare pentru a ma impiedica!Nimic nu imi va sta in cale!!! Nu voi lasa viata sa treaca degeaba pe langa mine...Nu pot sa o las sa treaca degeaba,urmand ca peste ani sa regret ca nu am facut ceea ce trebuia,ca nu am luptat.Mai bine sa fac un lucru decat sa regret ca nu l-am facut.Visele mele nu vor fi niciodata asemenea balonaselor de sapun!!!

Soare...

  Pe zi ce trece micuta raza de soare,ce initial a aparut timida dintre norii negrii si amenintatori,capata contur si creste in dimensiuni,puterea ei fiind din ce in ce mai mare...Ma ajuta,imi lumineaza si imi ghideaza pasii pentru a alege mereu calea cea buna,dar imi incalzeste si sufletul...Cu  ajutorul ei,voi renaste mult mai repede din propria-mi cenusa...Am renuntat sa ma las invinsa si am inceput sa-mi reconstruiesc sufletul si viata...Privesc viata cu ochi de invingator si pe zi ce trece observ cat de frumoasa poate fi...Caut fericirea in lucruri marunte...Si sunt sigura ca el "nu e mort,traieste-n veci,e numai dus..."

Rasarit de soare...

   O raza timida de soare a aparut pe cerul vietii mele...Ea imi va lumina calea si imi va ghida pasii pentru a putea reconstrui cat mai bine puzzelul sufletului meu...Acest "proiect de reconstructie" probabil va dura ceva timp datorita faptului ca piesele sunt multe si mici,sufletul meu fiind sfarmat in mii si mii de bucatele...Fiecare zambet,fiecare stare de bine reprezinta un pas inainte...Ma voi agata cu toata forta de aceasta raza de lumina pentru a-mi infrumuseta viata,pentru a nu-mi dezamagi ingerul...De fapt el este cel ce imi da putere in fiecare zi...El ma ajuta de sus de acolo dintre ingerasi...Ii sunt recunoscatoare ca ma ajuta si nu sunt doar simple vorbe in vant...De fiecare data cand intampin greutati,cand tristetea imi inunda sufletul si situatia pare fara scapare,primesc putere din partea lui,el nu ma lasa sa cedez,ma ajuta,ma sprijina asa cum poate de acolo de sus unde este...Imi apare in vis si ma sfatuieste...Numai gandindu-ma la el,in sinea mea imi spun ca nu pot sa ma las invinsa.Mereu m-a invatat sa nu cedez fara lupta si asta voi face de acum inainte...Trebuie sa fiu constienta de faptul ca orice problema are si o rezolvare....Nu pot sa las timpul sa treaca degeaba...Trebuie sa fac ceva cu viata asta....Trebuie sa-l fac mandru,pentru ca pot si pentru ca vreau sa fiu o invingatoare...Vreau sa fiu ca el...

Intorsaturile vietii

   Ziua de 21 octombrie 2009 am inceput-o ca oricare zi de pana atunci,adica cu zambetul pe buze...O zi de miercuri in care nici pe departe nu ma gandeam ca se va intampla ceva ce imi va schimba viata total si pentru totdeauna.Imi amintesc totul ca si cum s-ar fi intamplat astazi...Amintirea acestei zile ma va urmari toata viata...La ora 15:55, eu am murit odata cu el...In aceea zi,viata mea colorata de alta data a capatat brusc nuanta neagra de doliu...Sufletul si inima mi-au fost distruse in mii si mii de bucatele...Initial am crezut ca totul e doar un cosmar din care ma voi trezi din clipa in clipa,dar zilele au trecut si mi-am dat seama ca din pacate totul e realitate...simteam cum totul se prabuseste in jurul meu....Pentru cateva clipe in minte mi-au aparut ganduri demne de o persoana lasa.Am vrut sa pun punct acestei dureri imense.Am vrut sa plec o data cu el de pe acest pamant,dar apoi mi-am dat seama ca daca as face asta,l-as dezamagi enorm.Trebuie sa lupt cu viata si sa continui sa fac ceea ce el a lasat neterminat.Voi face ceea ce ma ruga el,atunci cand inca era aici si ma bucuram de prezenta lui.Voi incerca sa nu il dezamagesc.Chiar daca viata mea a devenit un cosmar,voi incerca sa fac totul asa cum si-ar fi dorit el sa fie.Stiu ca nu ii placea sa ma vada trista,de aceea voi incerca de acum inainte sa ma agat de orice raza de soare,oricat de minuscula ar fi,ca sa pot zambi.Oricum ar fi,nimic nu va mai fi ca inainte.Imi e asa de dor de viata mea...Ceea ce am  trait in ultimul timp nu poate fi numit nici pe departe viata...M-am transformat doar intr-o aparenta a ceea ce eram inainte.Acum incerc sa caut fericirea in lucruri marunte,incerc sa adun miile de bucatele ce sunt rezultatul faptului ca sufletul mi-a fost distrus...Incerc sa-mi reconstruiesc interiorul macar partial,caci total e absolut imposibil.Incerc sa redevin macar catusi de putin ceea ce eram inainte,cand emanam fericire prin fiecare por, aproape mereu.Aranjarea acestor piese de puzzle ale sufletui meu,sunt o mare provocare pe care sper sa o duc la bun sfarsit.Una din cele mai importante piese va lipsi,dar amintirea ei va ramane vesnic...

Trecut frumos....prezent dureros...

Imi lipsesti...Au trecut atat de multe zile de cand nu te-am mai imbratisat,de cand nu ai mai fost langa mine,de cand nu m-am mai bucurat de prezenta ta...S-au scurs multe zile negre,zile amare,zile grele in care as fi facut orice ca tu sa fii aici langa mine,macar pentru cateva minute.....Ai plecat atat de devreme de aici, lasand in urma ta numai tristete...Nu e corect!!!Viata asta nu e corecta!!!De ce?De ce trebuie sa ma multumesc acum numai cu prezenta ta din vise?De ce?De ce am ramas numai cu amintirile,pozele si cu visele?De ce nu esti aici?De ce?Fiecare zi ce trece mi se pare mult mai grea...Aproape de fiecare data am impresia ca am ajuns la limita si astept ca luminile de pe scena vietii mele sa se stinga,sa se traga cortina iar eu sa-mi iau ramas bun si sa parasesc aceasta lume,aceasta viata mult prea trista....Dar de fiecare data exista o a doua zi mult mai trista si mai pustie,o alta zi in care ma trezesc intr-un ocean de lacrimi si nu intr-un pat...Caci asta devine peste noapte patul meu...Un ocean format din multe lacrimi ...Fiecare lacrima varsata nu echivaleaza nici macar cu a mia parte de durere sufleteasca provocata de pierderea ta...Nu pot resemna cu gandul ca tu,niciodata nu vei mai fi prezent fizic aici!!!Nu ma pot resemna gandindu-ma ca tu nu imi vei mai fi alaturi niciodata....Cum ramane cu planurile noastre?Cu acele planuri facute in timp ce tu imi povesteai amintirile si intamplari din viata ta...din copilaria ta de copil zvapaiat,din adolescenta in care traiai viata la intensitate maxima,facand anumite lucruri de care mai tarziu ti-ai adus aminte razand...Ma fascina sa te aud cum povestesti...Erai un asa bun narator...Tot ceea ce spuneai ma captiva...Mare parte din celelalte intamplari din tineretea ta ni le aduceam aminte impreuna...Iar cele la care am fost absenta mi le-ai povestit tu...Gandindu-ma la acele clipe ,in sufletul meu isi fac aparitia un amestec de sentimente...Fericire amestecata cu tristete,balanta fiind inclinata in favoarea tristetei...Sunt fericita pentru ca am trait asemenea momente alaturi de tine,erai aici.Sunt fericita ca tu ai facut parte din viata mea,dar in schimb sunt trista pentru ca prezenta ta in viata mea a fost scurta[doar 17 ani si 25 de zile],sunt trista pentru ca sirul zilelor minunate alaturi de tine nu mai poate continua,sunt trista ca nu esti aici,ca nu te mai aud cantand,ca nimic din ceea ce era inainte acum nu mai este...Totul a devenit poveste si din pacate o poveste cu un deznodamant mult prea trist...In perioada in care tu ai fost prezent in viata mea,"tristetea"era o necunoscuta pentru mine,in schimb acum stiu ca valoarea ei se masoara intr-un infinit de durere,nopti nedormite si rauri de lacrimi...As fi vrut atat de mult ca valoarea acestei necunoscute sa ramana o enigma pentru mine....

Scrisoare catre ingerul meu pazitor

  As vrea sa fii aici,nici nu stii cat imi lipsesti...Mi-e dor de tine si de clipele petrecute impreuna.E atat de greu si doare enorm de tare gandul ca nu vei mai fi aici,ca niciodata nu ma voi mai bucura de imbratisarile tale calde,de privirea sincera a ochilor tai albastri,de vorbele tale pline de talc,de sfaturile tale,de glumele ce ma binedispuneau mereu...Chiar daca eram trista,tu reuseai mereu sa ma faci sa zambesc.Tu reuseai sa alungi norii negri de furtuna de pe cerul vietii mele...Tu reuseai sa faci soarele sa apara,mare,zambitor,distrugand nor cu nor...Mi-e dor,mi-e atat de dor de tine,de tot ce are legatura cu tine!Imaginea ta imi apare mereu in minte.Apari ca un inger,imi zambesti si apoi din pacate dispari.Vei ramane mereu o amintire frumoasa pentru mine...Un gand ce va ramane vesnic in mintea  mea, pentru ca te-am iubit,te iubesc si te voi iubi mereu.Uneori  visez ca esti langa mine,ca ma strangi in brate,imi stergi lacrimile si-mi spui ca totul a fost un cosmar si ca tu imi vei fi mereu alaturi...As vrea sa nu ma mai trezesc din vis,as dormi o viata intreaga,pentu ca stiu ca daca deschid ochii si ma uit langa mine,tu nu mai esti,iar cosmarul meu redevine cruda si nemiloasa realitate...As face orice ca sa mai pot trai acele clipe de basm cand tu erai alaturi de mine..Acum viata mea e un cosmar...

  Te voi astepta mereu sa vii macar in vise.Esti ingerul meu.Imi lipsesti mult.Se spune ca timpul vindeca orice rana,dar nu cred ca e asa.Cel putin nu in cazul meu.Timpul trece,dar nu vindeca,el lasa urme din ce in ce mai adanci in sufletul meu.Cu cat trece timpu,cu atat iti simt lipsa din ce in ce mai mult...E o durere ce nu are leac.TE IUBESC!!!Ai plecat si au ramas doar pozele in care eram fericiti si multe amintiri frumoase...  In schimb cand ai plecat ai lasat in urma multe lacrimi  grele si sarate,nopti nedormite,clipe nedorite si multe intrebari fara raspuns...

Am scris aceste randuri dupa dictarea sincera a sufetului si a inimii mele,caci ochii mei nu au mai vazut,erau plini de lacrimi....

P.S ai grija de noi de sus,din cer acolo unde esti!!!Pamantul e mai sarac de cand tu ai plecat!!!TE IUBESC MULT!!!