Fila din jurnal.Randuri scrise in amintirea clipelor de altadata.

joi, 26 ianuarie 2012

8 gânduri
   Astazi, imi aminteam cu zambetul pe buze de frumusetea momentelor petrecute alaturi de cel ce astazi imi este inger pazitor si ma priveste de undeva de sus.

                                                    Dragul meu,

    Si iti voi vorbi din nou ca si cum ai fi aici,ca si cum noi am depana amintiri impreuna,unul langa altu,privindu-ne ochi in ochi…
   Iti amintesti acele zile in care imitam anumite persoane si imi spuneai pe un ton foarte amuzant”Hai draga la shopping”?Eu imi indreptam privirea spre blugi,tu imi aratai rochite si fustite,eu ma uitam la adidasi si tu imi aratai pantofii cu toc,spunandu-mi ca sunt fata…Eu iti zambeam si puneam mana pe adidasi,tu ridicai din spranceana si ma lasai sa aleg ce vroiam desi poate nu ma intelegeai…Am avut perioada mea in care tocurile nu faceau parte din preferintele mele, spre dezamagirea ta...Acum am o singura pereche de incaltaminte sport pe care nu o folosesc,haine sport nu mi-am mai cumparat de mult timp...Sunt sigura ca ti-ar fi placut sa imi vezi rochitele si pantofii aia cu tocul de 15 pe care i-am cumparat gandindu-ma la un model asemanator pe care tu mi l-ai aratat candva…Mi-e dor de acele clipe in care goleam portofelul impreuna,mi-e dor de tine!
     Asa cum am mai spus,am crescut,am evoluat,m-am maturizat,m-am schimbat, insa copilul din mine nu a murit.El este inca viu si te asteapta sa vii cu ciocolata cu alune.Era preferata noastra. Am ramas fetita ta,aceeasi fata  care iti vorbea ore intregi despre fotbal...Mai stii?Cum ai putea uita lacrimile ce-mi curgeau siroaie pe chip atunci cand Steaua era invinsa sau felul in care topaiam la fiecare gol al ros-albastrilor spre amuzametul tau…Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri,expresia fetei tale cand ti-am spus dupa meciul cu Galatasaray,ca “Banel”va fi numele catelului nostru…Asa eram eu.Eram fetita ta,cea careia ii cumparai farduri si reviste sportive.
 Azi a nins afara,e atat de frumos.Pentru prima data in acest an,s-a asternut o patura alba de stelute de gheata si zambesc cand imi amintesc de oamenii de zapada pe care ii faceam impreuna,sau de asa zisele batai cu zapada…Mi-e dor si de zilele de vara in care ma asteptai ascuns si ma udai cu apa…Mai stii cat ne alergam cu totii?Mi-e dor de zilele petrecute la  plaja, cand ma invatai sa inot,sau mai bine zis,cand incercai sa ma inveti sa inot…Mi-e dor de plimbarile nocturne,mi-e dor de joaca noastra cu cateii...Mi-e dor sa mai primesc un sms sau un apel de la tine.Au trecut mai bine de doi ani,insa si nici azi nu am sters numerele tale de pe cartela…
Ce bine ar fi  ca si acolo sus,in cer sa ai un telefon si sa ma suni din cand in cand sa vezi daca sunt bine,sa ma faci sa zambesc atunci cand sunt trista,sau macar sa ma asculti ocazional cum aberez...Imi lipsesc zilele-n care stateam ore in sir ascultand muzica si depanand amintiri…Mai stii cum cantam impreuna?Bine,in cazul meu "cantat"e mult spus,mai ales in fata calitatilor tale vocale…Imi amintesc cum te ascultam si cum te priveam  cand cantai in acel decor rustic la Emil, la chitara…Eram fascinata. La fel de frumoase mi s-au parut si clipele-n care pictam impreuna,atunci cand eram mai mica…Vreau sa te mai joci inca o data cu parul meu,sa mi-l aranjezi asa cum stii tu mai bine.Cum as putea uita de”moțoțol" cu fundita si clamita?
   Imi placea foarte mult sa gatesc impreuna cu tine.Tot timpul te-am admirat pentru organizarea ta in bucatarie,pentru talentul si rabdarea cu care gateai.Mi-e dor de acele feluri de mancare pe care tu le-ai inventat sau personalizat,spre deliciul papilelor mele gustative.Imi amintesc cat de mult iubeai florile si cu cata atentie le ingrijeai ,pentru ca mai apoi sa zambim impreuna cand le vedeam inflorite.Vreau sa mai jucam carti pe pedepse,vreau sa ma mai inveti sa joc table,vreau sa mai jucam fotbal impreuna,vreau sa ne mai uitam la Tom&Jerry impreuna,sau sa discutam banalitati in timp ce completam integrame…Vreau sa iti mai pregatesc inca o data cafeaua.Vreau ca tu sa imi spui din nou ca fac cea mai buna cafea…Imi doresc sa te mai aud alintandu-ma.Mai stii cum imi spuneai?Mi-e dor de dansul acela al nostru,doar al nostru!Stii ca imi lipseai si atunci cand erai la serviciu.Seara te asteptam cu nerabdare si te imbratisam calduros.Imagineaza-ti cum ma simt acum,cand a trecut atat de mult timp de cand nu te-am mai vazut.Imagineaza-ti cum ma simt acum,cand stiu ca nu te voi mai revedea niciodata…
       In aceasta perioada ti-am vazut chipul doar in poze si tare as fi vrut sa te scot din ele,sa fii langa mine si sa iti spun cat de mult imi lipsesti si cat de mult te iubesc…
  

10 Ianuarie

marți, 10 ianuarie 2012

4 gânduri
     Se deruleaza iar si iar in fata ochilor mei aceeasi amintire trista in care el isi pierdea culoarea naturala a pielii,aceasta capatand in cele din urma o nunata galbena de ceara...Trupul incetase sa mai emane caldura.Se simtea fiorul rece al mortii ce tocmai ii oprise inima si ii furase sufletul.Buzele isi pierdusera culoarea rosie trandafirie.Ochii albastrii ii inchisese de data aceasta pentru totdeauna,doar genele lui lungi si curbate mai aminteau de privirea calda ce mangaia suflete altadata.Mainile ii erau reci si stateau nemiscate...Nu se mai jucau cu mine ca altadata.Lumina palida a lumanarilor ii lumina calea spre lumea de dincolo,iar florile ce il inconjurau ii tineau companie pe parcursul calatoriei.
    Amintirea  unui sicriu acoperit cu pamant si flori,imi strapunge sufletul cu sulitele durerii.Din ochii celor ce l-au iubit ploua cu lacrimi.  
   Sufeltul mi s-a transformat de atunci in rana,iar vantul lui Octombrie  imi ravasea durerea.In surdina se auzea sunetul disperarii,sunetul amutit al durerii...
   Ultimul lui drum ramane intiparit in sufletul meu drept drumul chinului.A fost si ramane cea mai mare tortura la care sufletul si intreaga mea fiinta au fost supuse...
     Astazi ar fi trebuit sa iti spun "La multi ani!"
     Imi lipsesc imbratisarile tale,mi-e dor de zambetul tau,mi-e dor de tine.TE IUBESC!

Medicamentul naturist numit "FERICIRE"

luni, 26 decembrie 2011

0 gânduri
Cel mai naturist medicament din lume-se zice ca este indicat tuturor nefericitilor

Pentru administrare se vor parcurge urmatorii pasi:
1.     Se ia din farmacia Atotputernicului: credinta.nadejde,dragoste.
2.     Se amesteca bine si se marunteste totul in piua nemarginitei rabdari.
3.     Amestecul obtinut se cerne,cu scrupulozitate,prin sita cunostintei.
4.     Astfel cernut,amestecul se va fierbe in oala –minune a uitarii.
5.     Se amesteca numai si numai cu lingura inoxidabila a cumpatarii.
6.     Dupa fierbere,totul se strecoara prin panza cea subtire si nu intotdeauna infailibila a judecatii omenesti.
7.     Produsul rezultat se bea cu paharul curat al multumirii.
8.     Dupa ce a inghitit acest formidabil medicament,bolnavul se va culca in patul modest si curat al virtutii si al moralitatii.
9.     Ca plapuma se va folosi blandetea,iar drept capatai ii va fi prevederea.
10. Bolnavul va transpire abundent pe acest minunat si nemaivazut asternut.
11.  Imediat,suferindul  se va zvanta cu stergarul tesut din cel mai fin borangic al linistii  de sine.
12.     Dupa care,bolnavul va intra, fara de teama,in apa adanca si limpede a intelepciunii,spalandu-se cu minutie peste toata fiinta sa.
13.    Si se va imbraca apoi in haine de sarbatoare,sau in haine de toata ziua,dupa cum ii va fi voia si dupa cum bine se va simti.
14.  Desigur,in vesmintele armomiei si ale bunei convietuiri.
Si sanatos tun va fi fostul suferind si ca marul cel rumen de frumos.

****Articol extras din “Codul bunelor maniere pentru toate varstele”-editia a III a/2009,Editura Calin. Editie realizata de Eugen Mihaescu



Amintiri din copilărie

miercuri, 27 iulie 2011

5 gânduri
  Era vara, aveam vreo opt ani,locuiam intr-un oras din sudul tarii şi majoritatea timpului mi-l petreceam alaturi de Denisa(colega de clasa si in acelasi timp o foarte buna prietena).Aproape zilnic ma intalneam cu Denisa,locuiam aproape una de alta si cand ea nu era la mine acasa,eram eu la ea.
  Eram doua copile pe atunci si zilnic jucam rolul unor persoane adulte (cand suntem mici,multi dintre noi ne dorim sa fim mari,asa ca mami si tati,dar cand in buchetul vietii ni se mai adauga cativa ani,realizam ca era mult mai bine si mai frumos atunci cand doar le jucam rolul parintilor nostrii.)Noi copilele in rol de adult eram zilnic tot ceea ce ne doream noi sa fim.Aveam joburi in multe domenii...Uneori eram contabile si aveam teancuri de hartii sau "acte"asa cum le ziceam noi atunci.Alte ori eram doctorii jucariilor noastre sau actrite,canarete,prezentatoare tv...Indiferent de-a ce ne jucam,clipele petrecute alaturi de Denisa,raman in memoria si in sufletul meu drept unele dintre cele mai minunate amintiri din viata mea de copil.Intr-o zi de vara,plictisite si epuizate de "munca la birou",am hotarat sa ne schimbam jocul si sa fim bucataresele propriilor nostri copii si anume papusile.Zis si facut.Cum eu eram singura acasa,bucataria era la dispozitia noastra.Meniul zilei :cartofi prajiti .Amandoua am curatat cartofii si desi a fost pentru prima data cand am facut acest lucru,am ramas cu degetele intregi.I-am spalat si i-am pus la prajit...Intre timp,inventive fiind ne-am gasit o alta ocupatie si cartofii s-au prajit un pic mai mult decat era necesar,erau cam negri...Dupa ce am terminat cu gatitul casa era plina de fum,in bucatarie era ceata,abia mai vedeam ce e in fata mea...Cartofii pusi in farfurie nu aratau tocmai ca cei facuti de mama,dar totusi i-am considerat comestibili...Noi aveam planuri de gatit si pentru a doua zi.Ne planuisem sa diversificam meniul,dar dupa ce parintii nostrii au aflat de ceea ce facusem,planurile noastre au ramas doar la stadiul de planuri,caci parintii nostrii inca mai aveau nevoie de bucatarie si cu noi prin ea,probabilitatea de distrugere era ridicata .Orice sursa de foc ne-a fost atunci interzisa.Aceasta a fost prima experienta culinara atat pntru mine,cat si pentru prietena mea!

Cu nostalgie in suflet si lacrimi in privire imi amintesc de toate momentele feerice de basm din viata mea de copil si ar fi tare placut pentru cateva clipe sa mai retraiesc acele vremuri.Mi-e dor de ei,prietenii mei din copliarie,pe care nu i-am mai revazut de ani buni.Desi vara trecuta m-am reintors in orasul copilariei mele,nu am avut ocazia de a ma intalni cu ei.Am mers alaturi de Denisa pe strada aceia unde imi petreceam mare parte din timp si in fata noastra se derulau secvente din timpurile de atunci...Parca eram din nou copilul ala mic ce se distra de minune cu prietenii lui multi la numar.Imi amintesc totul ca si cum s-ar fi intamplat azi...Deseori camera mea se transforma intr-o sala de teatru unde imi primeam amicii la spectacole improvizate de mine si Denisa.Noi eram responsabile cu partea de regie,cu organizarea,noi eram actritele,noi reprezentam intreg”teatrul”. Inainte de spectacole ne petreceam mare parte din zile aranjand"decorul" si incercam sa facem totul sa arate cat mai bine.Era placut sa ii vad pe toti stransi in camera mea si era si mai placut sa le vad interesul si atentia ce erau afisate pe chipul lor.De cele mai multe ori eram personaje din povestile lui Creanga,Sadoveanu,Slavici,alte ori eram propriile noastre personaje,improvizand totul pe moment...Uneori mergeam la teatru si ii urmaream cu mare interesc pe “actorii adevarati"asa cum ii numeam noi...Eram foarte atente si ajunse in paradisul nostru,adica camera mea,puneam in aplicare mare parte din cele vazute la teatru ...Si zilele din "vale"isi au locul lor bine intiparit in memoria si in sufletul meu...De acolo nu am venit nici macar o data curata...Mereu veneam acasa neagra din cap pana-n picioare...Mi-aduc aminte cu zambetul larg pe fata de jocurile improvizate acolo,de "cazematele"noastre,sau pur si simplu de nenumaratele discutii...
    Mi-e dor si de miutele jucate cu baietii,dar si de discutiile noastre contradictorii...Mi-e dor de discutiile stelisti versus doi dinamovisti versus un rapidist...Alte ori,strada Dunarii se transforma in pista de atletism,iar noi organizam intreceri ad hoc...
  Impreuna am castigat si primii nostri bani...Aveam afacerea noastra ce a durat doua zile....Fiecare avea functia lui in "firma"ce-si schimba sediul zilnic. Intr-o zi in timp ce ne jucam "de-a v-ati ascunselea"am gasit niste obiecte vechi,pe care le-am spalat.iar a doua zi bunicii unui baiat din gasca au fost interesati de "marfa"noastra si de toti banii primiti ne-am cumparat nuga.

Serile in care jucam jocurile pe care le-au jucat si parintii si bunicii nostri,gen:fugarita,v-ati ascunselea...erau pline de farmec...Imi vin in minte multe amintiri frumoase si in acelas timp amuzante...Odata am gasit noi o ascunzatoare buna si am stat mult acolo..Florin,baiatul ce trebuia sa ne gaseasca atunci, nu a reusit sa-si dea seama unde suntem,desi el ne cauta pe fiecare in locuri diferite,noi eram toti in acelas loc...Era bezna afara si nici unu nu indraznea sa scoata capul sa nu fie vazut...Am stat acolo mult si bine si pana la urma ne-am plictisit si am iesit...Florin fusese in timpu asta acasa,se plimbase si pe la magazin,iar noi ca oitele gramada ne mandream cu inventivitatea noastra si cu noua noastra ascunzatoare ce era de-a dreptul geniala...
 In zilele calde de vara improvizam un cort din multe paturi... Era placut sa stam acolo la umbra,cu dulciuri si corcoduse din copacul lui Daniel.Ne povesteam cate-n luna si in stele si nici macar o data nu ne-am plictisit unii cu altii...Oricat am fi stat afara nu era de ajuns...

 
  Zilele magice de pe taramul copilariei din acelas oras s-au incheiat pentru mine, intr-o zi de septembrie cand m-am mutat in alt oras la sute de kilometrii departare....Imi pare rau ca vara trecuta nu am resuit sa ma intalnesc cu toti ca sa mai petrecem o zi impreuna ca in vremurile bune...Strada parca era pustie,dupa sapte ani am vazut prea putine chipuri cunoascute...
  "Valea"nostra este acum sediul unei firme de salubrizare si accesul este interzis..Cu emotie in suflet am stat langa locul pe care alta data il numeam “acasa”dar de data asta nu am putut intra inauntru...Camera mea,”teatrul”nostru nu mai erau acolo…Totul s-a schimbat acolo unde alta data era casa mea...Multe s-au schimbat si in orasul care alta data era"orasul meu"insa alaturi de Denisa si de persoanele noi cunoascute,am trait o vacanta de trei saptamani de vis...A fost mai frumos ca-n visele mele...Totusi imi pare rau ca timpul a trecut prea repede...Mai aveam atat de multe lucruri de facut,caci e imposibil sa recuperezi sapte ani in 21 de zile...
   Abia astept sa ma reintorc in orasul meu de suflet...





BAC 2011 Limba Romana- Ce subiect crezi ca va cadea la partea a III a?

sâmbătă, 25 iunie 2011

Tu ce subiect crezi ca va cadea la partea a III a la BAC?

View Results
Create a Blog Poll




LATER EDIT: Până la urmă subiectul al III lea la Proba scrisă la Limba şi literatura Română a fost următorul:

Redactează un eseu de două-trei pagini,despre particularităţile de construcţie a personajului dintr-un text dramatic studiat,aparţinând unuia dintre autorii canonici:I.L.Caragiale,Camil Petrescu sau Marin Sorescu.
În elaborarea eseului,vei avea în vedere următoarele repere:
-susţinerea unei opinii despre modul în care se reflectă tema textului dramatic în construcţia personajului ales;
-prezentarea statutului social,psihologic,moral etc.al personajului ales,prin raportare la conflictul/conflictele textului dramatic;
-relevarea unei trăsături dominante a personajului,ilustrate prin doua episoade/secvenţe dramatice semnificative/citate comentate;
-ilustrarea a patru elemente de structură şi compoziţie ale textului dramatic ales,semnificative pentru tipologia personajului(acţiune,conflict,relaţii temporale şi spaţiale,indicaţii scenice,tehnici specifice,limbaj,final etc)