Fila din jurnal.Randuri scrise in amintirea clipelor de altadata.

joi, 26 ianuarie 2012

8 gânduri
   Astazi, imi aminteam cu zambetul pe buze de frumusetea momentelor petrecute alaturi de cel ce astazi imi este inger pazitor si ma priveste de undeva de sus.

                                                    Dragul meu,

    Si iti voi vorbi din nou ca si cum ai fi aici,ca si cum noi am depana amintiri impreuna,unul langa altu,privindu-ne ochi in ochi…
   Iti amintesti acele zile in care imitam anumite persoane si imi spuneai pe un ton foarte amuzant”Hai draga la shopping”?Eu imi indreptam privirea spre blugi,tu imi aratai rochite si fustite,eu ma uitam la adidasi si tu imi aratai pantofii cu toc,spunandu-mi ca sunt fata…Eu iti zambeam si puneam mana pe adidasi,tu ridicai din spranceana si ma lasai sa aleg ce vroiam desi poate nu ma intelegeai…Am avut perioada mea in care tocurile nu faceau parte din preferintele mele, spre dezamagirea ta...Acum am o singura pereche de incaltaminte sport pe care nu o folosesc,haine sport nu mi-am mai cumparat de mult timp...Sunt sigura ca ti-ar fi placut sa imi vezi rochitele si pantofii aia cu tocul de 15 pe care i-am cumparat gandindu-ma la un model asemanator pe care tu mi l-ai aratat candva…Mi-e dor de acele clipe in care goleam portofelul impreuna,mi-e dor de tine!
     Asa cum am mai spus,am crescut,am evoluat,m-am maturizat,m-am schimbat, insa copilul din mine nu a murit.El este inca viu si te asteapta sa vii cu ciocolata cu alune.Era preferata noastra. Am ramas fetita ta,aceeasi fata  care iti vorbea ore intregi despre fotbal...Mai stii?Cum ai putea uita lacrimile ce-mi curgeau siroaie pe chip atunci cand Steaua era invinsa sau felul in care topaiam la fiecare gol al ros-albastrilor spre amuzametul tau…Imi amintesc ca si cum ar fi fost ieri,expresia fetei tale cand ti-am spus dupa meciul cu Galatasaray,ca “Banel”va fi numele catelului nostru…Asa eram eu.Eram fetita ta,cea careia ii cumparai farduri si reviste sportive.
 Azi a nins afara,e atat de frumos.Pentru prima data in acest an,s-a asternut o patura alba de stelute de gheata si zambesc cand imi amintesc de oamenii de zapada pe care ii faceam impreuna,sau de asa zisele batai cu zapada…Mi-e dor si de zilele de vara in care ma asteptai ascuns si ma udai cu apa…Mai stii cat ne alergam cu totii?Mi-e dor de zilele petrecute la  plaja, cand ma invatai sa inot,sau mai bine zis,cand incercai sa ma inveti sa inot…Mi-e dor de plimbarile nocturne,mi-e dor de joaca noastra cu cateii...Mi-e dor sa mai primesc un sms sau un apel de la tine.Au trecut mai bine de doi ani,insa si nici azi nu am sters numerele tale de pe cartela…
Ce bine ar fi  ca si acolo sus,in cer sa ai un telefon si sa ma suni din cand in cand sa vezi daca sunt bine,sa ma faci sa zambesc atunci cand sunt trista,sau macar sa ma asculti ocazional cum aberez...Imi lipsesc zilele-n care stateam ore in sir ascultand muzica si depanand amintiri…Mai stii cum cantam impreuna?Bine,in cazul meu "cantat"e mult spus,mai ales in fata calitatilor tale vocale…Imi amintesc cum te ascultam si cum te priveam  cand cantai in acel decor rustic la Emil, la chitara…Eram fascinata. La fel de frumoase mi s-au parut si clipele-n care pictam impreuna,atunci cand eram mai mica…Vreau sa te mai joci inca o data cu parul meu,sa mi-l aranjezi asa cum stii tu mai bine.Cum as putea uita de”moțoțol" cu fundita si clamita?
   Imi placea foarte mult sa gatesc impreuna cu tine.Tot timpul te-am admirat pentru organizarea ta in bucatarie,pentru talentul si rabdarea cu care gateai.Mi-e dor de acele feluri de mancare pe care tu le-ai inventat sau personalizat,spre deliciul papilelor mele gustative.Imi amintesc cat de mult iubeai florile si cu cata atentie le ingrijeai ,pentru ca mai apoi sa zambim impreuna cand le vedeam inflorite.Vreau sa mai jucam carti pe pedepse,vreau sa ma mai inveti sa joc table,vreau sa mai jucam fotbal impreuna,vreau sa ne mai uitam la Tom&Jerry impreuna,sau sa discutam banalitati in timp ce completam integrame…Vreau sa iti mai pregatesc inca o data cafeaua.Vreau ca tu sa imi spui din nou ca fac cea mai buna cafea…Imi doresc sa te mai aud alintandu-ma.Mai stii cum imi spuneai?Mi-e dor de dansul acela al nostru,doar al nostru!Stii ca imi lipseai si atunci cand erai la serviciu.Seara te asteptam cu nerabdare si te imbratisam calduros.Imagineaza-ti cum ma simt acum,cand a trecut atat de mult timp de cand nu te-am mai vazut.Imagineaza-ti cum ma simt acum,cand stiu ca nu te voi mai revedea niciodata…
       In aceasta perioada ti-am vazut chipul doar in poze si tare as fi vrut sa te scot din ele,sa fii langa mine si sa iti spun cat de mult imi lipsesti si cat de mult te iubesc…
  

10 Ianuarie

marți, 10 ianuarie 2012

4 gânduri
     Se deruleaza iar si iar in fata ochilor mei aceeasi amintire trista in care el isi pierdea culoarea naturala a pielii,aceasta capatand in cele din urma o nunata galbena de ceara...Trupul incetase sa mai emane caldura.Se simtea fiorul rece al mortii ce tocmai ii oprise inima si ii furase sufletul.Buzele isi pierdusera culoarea rosie trandafirie.Ochii albastrii ii inchisese de data aceasta pentru totdeauna,doar genele lui lungi si curbate mai aminteau de privirea calda ce mangaia suflete altadata.Mainile ii erau reci si stateau nemiscate...Nu se mai jucau cu mine ca altadata.Lumina palida a lumanarilor ii lumina calea spre lumea de dincolo,iar florile ce il inconjurau ii tineau companie pe parcursul calatoriei.
    Amintirea  unui sicriu acoperit cu pamant si flori,imi strapunge sufletul cu sulitele durerii.Din ochii celor ce l-au iubit ploua cu lacrimi.  
   Sufeltul mi s-a transformat de atunci in rana,iar vantul lui Octombrie  imi ravasea durerea.In surdina se auzea sunetul disperarii,sunetul amutit al durerii...
   Ultimul lui drum ramane intiparit in sufletul meu drept drumul chinului.A fost si ramane cea mai mare tortura la care sufletul si intreaga mea fiinta au fost supuse...
     Astazi ar fi trebuit sa iti spun "La multi ani!"
     Imi lipsesc imbratisarile tale,mi-e dor de zambetul tau,mi-e dor de tine.TE IUBESC!