Era vara, aveam vreo opt ani,locuiam intr-un oras din sudul tarii şi majoritatea timpului mi-l petreceam alaturi de Denisa(colega de clasa si in acelasi timp o foarte buna prietena).Aproape zilnic ma intalneam cu Denisa,locuiam aproape una de alta si cand ea nu era la mine acasa,eram eu la ea.
Eram doua copile pe atunci si zilnic jucam rolul unor persoane adulte (cand suntem mici,multi dintre noi ne dorim sa fim mari,asa ca mami si tati,dar cand in buchetul vietii ni se mai adauga cativa ani,realizam ca era mult mai bine si mai frumos atunci cand doar le jucam rolul parintilor nostrii.)Noi copilele in rol de adult eram zilnic tot ceea ce ne doream noi sa fim.Aveam joburi in multe domenii...Uneori eram contabile si aveam teancuri de hartii sau "acte"asa cum le ziceam noi atunci.Alte ori eram doctorii jucariilor noastre sau actrite,canarete,prezentatoare tv...Indiferent de-a ce ne jucam,clipele petrecute alaturi de Denisa,raman in memoria si in sufletul meu drept unele dintre cele mai minunate amintiri din viata mea de copil.Intr-o zi de vara,plictisite si epuizate de "munca la birou",am hotarat sa ne schimbam jocul si sa fim bucataresele propriilor nostri copii si anume papusile.Zis si facut.Cum eu eram singura acasa,bucataria era la dispozitia noastra.Meniul zilei :cartofi prajiti .Amandoua am curatat cartofii si desi a fost pentru prima data cand am facut acest lucru,am ramas cu degetele intregi.I-am spalat si i-am pus la prajit...Intre timp,inventive fiind ne-am gasit o alta ocupatie si cartofii s-au prajit un pic mai mult decat era necesar,erau cam negri...Dupa ce am terminat cu gatitul casa era plina de fum,in bucatarie era ceata,abia mai vedeam ce e in fata mea...Cartofii pusi in farfurie nu aratau tocmai ca cei facuti de mama,dar totusi i-am considerat comestibili...Noi aveam planuri de gatit si pentru a doua zi.Ne planuisem sa diversificam meniul,dar dupa ce parintii nostrii au aflat de ceea ce facusem,planurile noastre au ramas doar la stadiul de planuri,caci parintii nostrii inca mai aveau nevoie de bucatarie si cu noi prin ea,probabilitatea de distrugere era ridicata .Orice sursa de foc ne-a fost atunci interzisa.Aceasta a fost prima experienta culinara atat pntru mine,cat si pentru prietena mea!
Cu nostalgie in suflet si lacrimi in privire imi amintesc de toate momentele feerice de basm din viata mea de copil si ar fi tare placut pentru cateva clipe sa mai retraiesc acele vremuri.Mi-e dor de ei,prietenii mei din copliarie,pe care nu i-am mai revazut de ani buni.Desi vara trecuta m-am reintors in orasul copilariei mele,nu am avut ocazia de a ma intalni cu ei.Am mers alaturi de Denisa pe strada aceia unde imi petreceam mare parte din timp si in fata noastra se derulau secvente din timpurile de atunci...Parca eram din nou copilul ala mic ce se distra de minune cu prietenii lui multi la numar.Imi amintesc totul ca si cum s-ar fi intamplat azi...Deseori camera mea se transforma intr-o sala de teatru unde imi primeam amicii la spectacole improvizate de mine si Denisa.Noi eram responsabile cu partea de regie,cu organizarea,noi eram actritele,noi reprezentam intreg”teatrul”. Inainte de spectacole ne petreceam mare parte din zile aranjand"decorul" si incercam sa facem totul sa arate cat mai bine.Era placut sa ii vad pe toti stransi in camera mea si era si mai placut sa le vad interesul si atentia ce erau afisate pe chipul lor.De cele mai multe ori eram personaje din povestile lui Creanga,Sadoveanu,Slavici,alte ori eram propriile noastre personaje,improvizand totul pe moment...Uneori mergeam la teatru si ii urmaream cu mare interesc pe “actorii adevarati"asa cum ii numeam noi...Eram foarte atente si ajunse in paradisul nostru,adica camera mea,puneam in aplicare mare parte din cele vazute la teatru ...Si zilele din "vale"isi au locul lor bine intiparit in memoria si in sufletul meu...De acolo nu am venit nici macar o data curata...Mereu veneam acasa neagra din cap pana-n picioare...Mi-aduc aminte cu zambetul larg pe fata de jocurile improvizate acolo,de "cazematele"noastre,sau pur si simplu de nenumaratele discutii...
Mi-e dor si de miutele jucate cu baietii,dar si de discutiile noastre contradictorii...Mi-e dor de discutiile stelisti versus doi dinamovisti versus un rapidist...Alte ori,strada Dunarii se transforma in pista de atletism,iar noi organizam intreceri ad hoc... Impreuna am castigat si primii nostri bani...Aveam afacerea noastra ce a durat doua zile....Fiecare avea functia lui in "firma"ce-si schimba sediul zilnic. Intr-o zi in timp ce ne jucam "de-a v-ati ascunselea"am gasit niste obiecte vechi,pe care le-am spalat.iar a doua zi bunicii unui baiat din gasca au fost interesati de "marfa"noastra si de toti banii primiti ne-am cumparat nuga.
Serile in care jucam jocurile pe care le-au jucat si parintii si bunicii nostri,gen:fugarita,v-ati ascunselea...erau pline de farmec...Imi vin in minte multe amintiri frumoase si in acelas timp amuzante...Odata am gasit noi o ascunzatoare buna si am stat mult acolo..Florin,baiatul ce trebuia sa ne gaseasca atunci, nu a reusit sa-si dea seama unde suntem,desi el ne cauta pe fiecare in locuri diferite,noi eram toti in acelas loc...Era bezna afara si nici unu nu indraznea sa scoata capul sa nu fie vazut...Am stat acolo mult si bine si pana la urma ne-am plictisit si am iesit...Florin fusese in timpu asta acasa,se plimbase si pe la magazin,iar noi ca oitele gramada ne mandream cu inventivitatea noastra si cu noua noastra ascunzatoare ce era de-a dreptul geniala...
In zilele calde de vara improvizam un cort din multe paturi... Era placut sa stam acolo la umbra,cu dulciuri si corcoduse din copacul lui Daniel.Ne povesteam cate-n luna si in stele si nici macar o data nu ne-am plictisit unii cu altii...Oricat am fi stat afara nu era de ajuns...
Zilele magice de pe taramul copilariei din acelas oras s-au incheiat pentru mine, intr-o zi de septembrie cand m-am mutat in alt oras la sute de kilometrii departare....Imi pare rau ca vara trecuta nu am resuit sa ma intalnesc cu toti ca sa mai petrecem o zi impreuna ca in vremurile bune...Strada parca era pustie,dupa sapte ani am vazut prea putine chipuri cunoascute...
"Valea"nostra este acum sediul unei firme de salubrizare si accesul este interzis..Cu emotie in suflet am stat langa locul pe care alta data il numeam “acasa”dar de data asta nu am putut intra inauntru...Camera mea,”teatrul”nostru nu mai erau acolo…Totul s-a schimbat acolo unde alta data era casa mea...Multe s-au schimbat si in orasul care alta data era"orasul meu"insa alaturi de Denisa si de persoanele noi cunoascute,am trait o vacanta de trei saptamani de vis...A fost mai frumos ca-n visele mele...Totusi imi pare rau ca timpul a trecut prea repede...Mai aveam atat de multe lucruri de facut,caci e imposibil sa recuperezi sapte ani in 21 de zile...
Abia astept sa ma reintorc in orasul meu de suflet...
Postări
