Sus,spre soare...

     In sfarsit pot afirma ca am renascut din propria-mi cenusa.Am fost jos la pamant,doborata de ceea ce unii o numesc soarta.Aripile imi erau frante si nu puteam zbura spre soare,spre fericire,insa acum mi-am ridicat ochii din pamant,m-am scuturat de praf si o iau de la inceput.Imi sterg lacrimile si privesc increzatoare spre cer.Ma ridic cu increderea ca nu ma voi mai lasa doborata niciodata de nimic.Chiar daca nimic nu va mai fi ca inainte,chiar daca in viitor o aripa imi va fi franta,cu cealalta ma voi inalta deaspura norilor in cautarea soarelui si a fericirii vesnice.