Trecut frumos....prezent dureros...

duminică, 4 aprilie 2010

Imi lipsesti...Au trecut atat de multe zile de cand nu te-am mai imbratisat,de cand nu ai mai fost langa mine,de cand nu m-am mai bucurat de prezenta ta...S-au scurs multe zile negre,zile amare,zile grele in care as fi facut orice ca tu sa fii aici langa mine,macar pentru cateva minute.....Ai plecat atat de devreme de aici, lasand in urma ta numai tristete...Nu e corect!!!Viata asta nu e corecta!!!De ce?De ce trebuie sa ma multumesc acum numai cu prezenta ta din vise?De ce?De ce am ramas numai cu amintirile,pozele si cu visele?De ce nu esti aici?De ce?Fiecare zi ce trece mi se pare mult mai grea...Aproape de fiecare data am impresia ca am ajuns la limita si astept ca luminile de pe scena vietii mele sa se stinga,sa se traga cortina iar eu sa-mi iau ramas bun si sa parasesc aceasta lume,aceasta viata mult prea trista....Dar de fiecare data exista o a doua zi mult mai trista si mai pustie,o alta zi in care ma trezesc intr-un ocean de lacrimi si nu intr-un pat...Caci asta devine peste noapte patul meu...Un ocean format din multe lacrimi ...Fiecare lacrima varsata nu echivaleaza nici macar cu a mia parte de durere sufleteasca provocata de pierderea ta...Nu pot resemna cu gandul ca tu,niciodata nu vei mai fi prezent fizic aici!!!Nu ma pot resemna gandindu-ma ca tu nu imi vei mai fi alaturi niciodata....Cum ramane cu planurile noastre?Cu acele planuri facute in timp ce tu imi povesteai amintirile si intamplari din viata ta...din copilaria ta de copil zvapaiat,din adolescenta in care traiai viata la intensitate maxima,facand anumite lucruri de care mai tarziu ti-ai adus aminte razand...Ma fascina sa te aud cum povestesti...Erai un asa bun narator...Tot ceea ce spuneai ma captiva...Mare parte din celelalte intamplari din tineretea ta ni le aduceam aminte impreuna...Iar cele la care am fost absenta mi le-ai povestit tu...Gandindu-ma la acele clipe ,in sufletul meu isi fac aparitia un amestec de sentimente...Fericire amestecata cu tristete,balanta fiind inclinata in favoarea tristetei...Sunt fericita pentru ca am trait asemenea momente alaturi de tine,erai aici.Sunt fericita ca tu ai facut parte din viata mea,dar in schimb sunt trista pentru ca prezenta ta in viata mea a fost scurta[doar 17 ani si 25 de zile],sunt trista pentru ca sirul zilelor minunate alaturi de tine nu mai poate continua,sunt trista ca nu esti aici,ca nu te mai aud cantand,ca nimic din ceea ce era inainte acum nu mai este...Totul a devenit poveste si din pacate o poveste cu un deznodamant mult prea trist...In perioada in care tu ai fost prezent in viata mea,"tristetea"era o necunoscuta pentru mine,in schimb acum stiu ca valoarea ei se masoara intr-un infinit de durere,nopti nedormite si rauri de lacrimi...As fi vrut atat de mult ca valoarea acestei necunoscute sa ramana o enigma pentru mine....