Furtună în suflet

   Lacrimi de tristeţe îmi inundă din nou sufletul...Veştile bulversante îmi alungă şi ultima fărâmă de linişte interioară.Norii plumburii de furtună planează asupra mea...
  În ultima perioadă o avalanşă de tristeţe mă urmăreşte pas cu pas.Situaţia actuală se dovedeşte a fi din ce în ce mai dificilă...Problemele sunt atât de multe,iar eu sunt singură şi încerc să mă lupt cu toate.Mă simt atât de slabă în faţa lor,sunt prea mică pentru nişte probleme atât de mari şi nici nu mai ştiu cât timp voi mai avea tăria necesară pentru a lupta.Pe zi ce trece sunt tot mai slăbită,cu fiecare lacrimă se scurge şi câte un strop de energie...Cu cât înaintez,cu atât situaţia devine mai înspăimântătoare.
   Vreau să cred că va fi bine şi că nu am motive să îmi fac probleme,dar scenarii îngrozitoare îmi trec prin minte adâncind din ce în ce mai tare rana sufletească...

De ce scriu aici,pe blog ~Leapşă~

  Pentru mine,blogul echivalează cu o parte din sufletul meu,deoarece în filele acestuia mi-am aşternut o parte din gânduri,majoritatea postărilor având la baza lor crâmpeie din viaţa mea.
  Scrisul reprezintă pentru mine un fel de tratament,o terapie prin care-mi fac ordine printre gânduri şi sentimente.Prin scris reuşesc să le ofer gândurilor mele o notă de claritate,confuzul pierzându-şi din esenţă pe măsură ce cuvintele-şi găsesc locul în pagină.Fiecare cuvânt este scris după dictarea sinceră a inimii mele.Blogul este pentru mine asemenea unei cutiuţe magice în care pot păstra gânduri şi amintiri peste care praful uitării nu se va aşterne,căci totul rămâne scris atât timp cât eu îmi doresc acest lucru.Blogul este unul din locurile în care eu mă joc cu ideile proprii în anuminte clipe şi uneori această joacă are şi urmări drăguţe...
  Am primit această leapşă de la Silvia  şi la rândul meu te invit pe tine cititorule posesor de blog să răspunzi la aceeaşi întrebare.Deci leapşa merge la tot cei ce au plăcerea de a scrie despre acest subiect. 

10 ianuarie-Trecut şi prezent

  Trecut-10 ianuarie era ziua în care îl trezeam cu cele mai calde îmbrăţişări şi cu cele mai sincere urări.Îi cântam tradiţionalul"La mulţi ani" şi-l surprindeam cu cadouri şi cu tortul care pe lângă alte multe ingrediente avea şi-un ingredient special,adăugat în cantităţi considerabile:dragostea. 
  Prezent-Aceeaşi zi specială,dar altă poveste.Dimineaţă am privit patul şi era gol.Nimic nu mai era la fel ca-n anii trecuţi.El lipsea.În aer nu se mai simţea frumosul miros al fericirii.Mi-au lipsit momentele în care îi ofeream cadoul şi aşteptam să sufle în lumânări în timp ce-n gând îşi punea dorinţe.Nu m-a mai îmbrăţişat călduros,nu a mai zâmbit larg,nu mi-a mai spus că mă iubeşte,în schimb am simţit cum mă priveşte din multele poze aflate-n camera mea.Aş fi vrut să-l scot din vise,din amintiri,din poze şi să-l îmbrăţişez,să-i spun că-l iubesc.Azi ar fi trebuit să fie aici,acasă.Trebuia să fim toţi fericiţi,trebuia să fie diferit.Azi ar fi trebuit să mai urce o treaptă pe scara vieţii şi în nici un caz nu ar fi trebuit să fie scris pe o cruce rece,că acolo sub pământul greu e locul unde într-un sicriu el se odihneşte.
   Azi au lipsit îmbrăţişările,tortul,cadourile,azi a lipsit din nou el.

Războiul meu interior

  Atmosfera din ultima perioadă a fost tristă.Nici nu scăpam bine de o problemă,căci alta nu-şi întârzia apariţia.Tristeţea se încăpăţina să mă urmeze pas cu pas demoralizându-mă din ce în ce mai mult.Cădeam,mă ridicăm şi când terminam să mă scutur de tot prafu',cădeam din nou...
 Nu vreau să mă las învinsă de nimic.Am pierdut destule bătălii,lăsând tristeţea să pună stăpânire pe un mare teritoriu din viaţa mea.Voi lupta pentru a câştiga războiul contra tristeţii cât mai curând posibil.Cu zâmbetul pe chip şi cu optimism în suflet,merg mai departe pe drumul vieţii.

Început de an.2011

 Şi-a trecut şi 2010,un an în care mi s-au întâmplat atât lucruri bune,dar şi lucruri mai puţin bune.A fost un an al extremelor,al sentimentelor contradictorii.Am fost undeva în al nouălea cer pentru o perioadă,dar au fost şi zile în care m-am înecat în lacrimi,fiind pe fundul unei prăpastii adânci.Am căzut,dar m-am ridicat şi am mers înainte.Anul acesta am mai urcat o treaptă pe scara maturizării,mi-am asumat mult mai multe responsabilităţi în comparaţie cu anii precedenţi şi mă bucur că am reuşit să fac faţă până la urmă tuturor problemelor.Situaţii dificile au fost şi ştiu că vor mai fi,însă sunt pregătită să lupt.Nimic nu mă va doborî,iar îngerul meu,de acolo de sus,va fi mândru de mine.

  În vara anului 2010 unul din visele mele a devenit realitate.M-am reîntors în oraşul copilăriei mele şi m-am reîntâlnit cu prietena mea pe care nu o mai văzusem de 7 ani.Am întâlnit chipuri deja cunoscute,dar şi chipuri noi.Am cunoscut oameni superbi cu care am petrecut clipe memorabile.În decursul acestui an,viaţa mi-a oferit noi lecţii ce-mi vor fi de mare folos în anii următori.

  Tot în aceste 12 luni ale lui 2010 s-au consolidat noi prietenii,dar au apărut şi fisuri în temelia unora mai vechi.Timpul va hotărî ce va rămâne în picioare şi ce se va sfărâma.

  În noaptea dintre ani,mi-am definitivat lista cu obiective pentru 2011 şi sper ca până la finalul anului să-mi îndeplinesc toate dorinţele.Vreau ca la anu',pe 31 decembrie să pot afirma"Am reuşit să fac tot ceea ce mi-am propus!"Sunt conştientă că fără efort nu pot realiza nimic,aşa că-mi voi dedica mare parte din următoarele luni,visului meu din copilărie.Voi trece cu bine peste toate examenele,îmi voi da toată silinţa să fie aşa.

    Păşesc în noul an cu mult optimism şi cu zâmbetul pe chip.
    Vă doresc tuturor un nou an minunat!