Intorsaturile vietii

duminică, 18 aprilie 2010

   Ziua de 21 octombrie 2009 am inceput-o ca oricare zi de pana atunci,adica cu zambetul pe buze...O zi de miercuri in care nici pe departe nu ma gandeam ca se va intampla ceva ce imi va schimba viata total si pentru totdeauna.Imi amintesc totul ca si cum s-ar fi intamplat astazi...Amintirea acestei zile ma va urmari toata viata...La ora 15:55, eu am murit odata cu el...In aceea zi,viata mea colorata de alta data a capatat brusc nuanta neagra de doliu...Sufletul si inima mi-au fost distruse in mii si mii de bucatele...Initial am crezut ca totul e doar un cosmar din care ma voi trezi din clipa in clipa,dar zilele au trecut si mi-am dat seama ca din pacate totul e realitate...simteam cum totul se prabuseste in jurul meu....Pentru cateva clipe in minte mi-au aparut ganduri demne de o persoana lasa.Am vrut sa pun punct acestei dureri imense.Am vrut sa plec o data cu el de pe acest pamant,dar apoi mi-am dat seama ca daca as face asta,l-as dezamagi enorm.Trebuie sa lupt cu viata si sa continui sa fac ceea ce el a lasat neterminat.Voi face ceea ce ma ruga el,atunci cand inca era aici si ma bucuram de prezenta lui.Voi incerca sa nu il dezamagesc.Chiar daca viata mea a devenit un cosmar,voi incerca sa fac totul asa cum si-ar fi dorit el sa fie.Stiu ca nu ii placea sa ma vada trista,de aceea voi incerca de acum inainte sa ma agat de orice raza de soare,oricat de minuscula ar fi,ca sa pot zambi.Oricum ar fi,nimic nu va mai fi ca inainte.Imi e asa de dor de viata mea...Ceea ce am  trait in ultimul timp nu poate fi numit nici pe departe viata...M-am transformat doar intr-o aparenta a ceea ce eram inainte.Acum incerc sa caut fericirea in lucruri marunte,incerc sa adun miile de bucatele ce sunt rezultatul faptului ca sufletul mi-a fost distrus...Incerc sa-mi reconstruiesc interiorul macar partial,caci total e absolut imposibil.Incerc sa redevin macar catusi de putin ceea ce eram inainte,cand emanam fericire prin fiecare por, aproape mereu.Aranjarea acestor piese de puzzle ale sufletui meu,sunt o mare provocare pe care sper sa o duc la bun sfarsit.Una din cele mai importante piese va lipsi,dar amintirea ei va ramane vesnic...

2 gânduri:

Deea spunea...

Am citit mare parte din blogul tau si m-a emotionat. Am dedus ca ai pierdut pe cineva foarte drag si imi pare foarte rau ca a trebuit sa treci prin aemenea situatie :(. Te respect foarte mult pentru puterea ta de a merge mai departe. Esti o invingatoare, iar el de sus din ceruri probabil zambeste cand vede ca nu te-ai lasat invinsa. Putere pe mai departe, esti tanara si trebuie sa incepi sa cladesti iar sperante >:D< .

SunShine spunea...

Draga Deea iti multumesc pt cuvintele frumoase...>:D<