Frânturi de gânduri adresate unei persoane cu multe feţe si nici un obraz

          Cu ceva timp în urmă,am primit o foaie pe care erau scrise câteva rânduri.Am citit-o şi recitit-o de multe ori şi nu am putut să nu îmi pun întrebarea "Sunt doar cuvinte?!"
         Punând în balanţă întâmplările din trecut,tot ceea ce s-a întâmplat de-a lungul timpului,am ajuns la o concluzie şi nu a fost una tocmai plăcută.Verdict: doar vorbe şi nimic mai mult! Acele cuvinte "Ai fost,eşti şi vei rămâne prietena mea" în momentul de faţă nu au nici o valoare,se pot încadra însă în capitolul "minciună şi falsitate".Nu vreau să redeschid un capitol din viaţa mea ce a fost închis cu mult timp în urmă,sau mai bine zis,totul s-a terminat înainte să înceapă.  Între noi acum nu mai e nimic şi deşi poate sună dur,nu cred că a fost vreodată ceva cu adevărat.O prietenie care s-a încheiat,din punctul meu de vedere nici nu a existat vreodată în adevăratul sens al cuvântului.În lumea mea nu este loc pentru falsitate,răutate,minciună...

      Ştiu că a greşi e omeneşte şi mai ştiu că unii dintre noi merităm şi o a doua şansă,dar atunci când o primim trebuie să ştim ce avem de făcut cu ea.Şanse am oferit destule până acum,dar gata!Ajunge!Nu pot oferi şanse la nesfârşit iar cineva să-şi bată joc la infinit şi apoi să revină cu scuze şi păreri de rău.Nu pot şterge totul cu buretele ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.Poate altfel ar fi fost situaţia dacă acele cuvinte erau susţinute şi de fapte.Vorbele nu mă încălzesc cu nimic.Cuvintele nesusţinute de fapte sunt egale cu zero.Aş fi putut să simulez faptul că m-au impresioanat acele rânduri,să spun:"Wow...ce frumos!Uit.Iert.Trec peste tot ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat."Îmbrăţişări şi vorbe dulci,dar cum am mai spus nu-mi stă în fire să fiu falsă.Tot timpul am preferat adevărul,oricât de crud ar fi acesta,în defavoarea unei minciuni frumos cosmetizată.
     Peste tot ce în acea scrisoare era numit "prietenie"s-a aşternut praful uitării.Eu merg pe drumul meu,iar tu mergi cu bine pe drumul tău!

            "Şarpele e odios nu pentru că muşcă, ci pentru că se ascunde ca să muşte."[Nicolae Iorga]