Dragul meu inger....

Stau si ma intreb oare de ce viata e nedreapta?De ce ni-i rapeste pe cei dragi?De ce unii din noi avem parte de fericire"cu portia"?De ce fiecare zi trebuie sa fie mai trista decat precedenta?De ce?Am atatea"de ce-uri"in cap incat nici nu pot sa-mi fac ordine in ganduri si sa le enumar..Sunt dezamagita..Mi-e dor de viata mea de dinainte...Mi-e dor de fericire..Mi-e dor sa ma trezesc cu zambetul pe buze..Acum dimineata perna e uda de lacrimi,iar ochii imi sunt rosii... Imi e atat de dor de ceea ce era inainte,imi e dor sa zambesc,sa simt ca pot zbura,sa simt ca traiesc...Imi caut cu disperare pofta de viata in adancul sufletului.Am mare nevoie de ea,dar nu o gasesc...A disparut o data cu ingerul meu pazitor...Sper ca macar ea sa reapara,macar o parte minuscula din ea,caci ingerul meu nu va mai reveni niciodata...Degeaba imi doresc asta cu ardoare,degeaba implor divinitatea,degeaba mai sper,degeaba visez,degeaba...Ingerul meu a plecat la alti ingeri...Stiu ca ma vegheaza de  sus,dar nu e de ajuns...Am nevoie de el aici,pe pamant... Stiu din pacate ca doar in vis ma va mai imbratisa asa cum o facea inainte,doar in vis ma va mai alinta si va glumi cu mine...Doar in vis vom mai fi impreuna formand fericirea deplina....Doare  atat de tare...Golul  lasat in suflet e imens....Acum e plin de lacrimi...Si stiu ca si tu,draga ingerule ti-ai fi dorit sa fii aici,stiu ca nu ai vrut sa pleci,stiu ca tu ai luptat cu moartea cat ai putut de mult,stiu ca regreti ca nu esti aici,stiu ca iti pare rau ca ai plecat atat de devreme,stiu ca mai aveai atat de multe planuri ce au ramas doar la stadiul de planuri din nefericire,stiu ca asta te doare.....Stiu ca iti lipseste viata de aici,stiu ca iti lipsim..Stiu ca ne iubesti...
Te rog ca la noapte sa vii,sa nu intarzii,am sa ma culc devreme si eventual o sa iau si niste somnifere pentru a fi sigura ca voi dormi mult...Te astept in visul meu pentru a retrai acele clipe feerice de basm din perioada cand ne bucuram impreuna de viata...Abia astept...Din pacate doar in vis ne putem intalni...Visul e acum lumea noastra...TE IUBESC MULT!!!!!!!Am atatea sa iti spun...Am nevoie de sfaturile tale  si de glumele tale...Sper sa avem timp sa facem tot ce mi-am propus!!!!!!!!!!Dragul meu inger...te iubesc!!!!!!!!

Vis...

O adiere calda de vant,a adus langa mine o foaie ce mi-a atras atentia pentru ca era foarte frumos colorata in culorile curcubeului si avea forma unui fluturas.
Nu am ezitat si l-am citit...Era scris cu litere aurite....Razele soarelui il faceau sa straluceasca asemenea celor mai pretioase bijuterii.Scria ca sunt fericita castigatoare a unui medalion miraculos ce imi poate oferi sansa de a "modela"pe cineva dupa bunul meu plac pentru a face din aceasta o persoana demna de titulatura"cel mai bun prieten"....Am zambit si am lasat foita acolo...nu aveam nevoie de ea...Poate ii va fi de folos altcuiva....Eu sunt fericita!!!Am o prietena draga pe care o iubesc din tot sufletul!!!E cea mai buna prietena din lume...Imi e sora,inger pazitor....e totul...
Apoi am auzit cantecul celor de la HI-Q: "Buna dimineata,te iubesc...."A fost doar un vis.Uneori se intampla sa regret ca visele nu devin realitate,dar de data asta nu regret nimic pentru ca nu e cazul...Nu am nevoie de nici un efect miraculos.Am cea mai buna prietena din intreg Universul!!!

Suflet de vanzare!!!

Vand...nu,defapt nu vand ci fac cadou unei persoane interesate sufletul meu.E plin de tristete si de durere garantata si nelimitata.Cei interesati sunt rugati sa ma contacteze cat mai urgent pentru ca imi doresc foarte tare sa se sfarseasca odata chinul meu.Nu prea mai pot...Si din pacate pentru aceasta imensa durere nu exista nici pastile,nici antidot.Va spun din proprie experienta ca durerea sufleteasca e foarte greu de suportat si doare mai tare decat orice alta durere.Si ca bonus ve-ti primi multe amintiri ce au lasat urme si rani adanci...Ma gasiti in tara Chinului,in orasul Durerii,pe strada Tristetii,la numarul infinit de lacrimi....

Iluzii distruse,de mult apuse...

E atat de mult fum...Acest fum greu e rezultatul faptului ca le-am dat foc tuturor iluziilor mele...A fost o decizie grea...M-am gandit mult,dar dupa multe ore pierdute am ajuns la concluzia ca e mai bine sa renunt la ele si sa nu ma mai amagesc.Iluziile mele erau atat de frumoase...Atunci cand au inceput sa-mi arda in suflet,ochii mei au vrut cu orice pret sa stinga focul...Au curs multe lacrimi in timp ce iluziile mele se distrugeu una cate una...Lacrimile desi erau multe,au fost incapabile sa stinga focul ce era alimentat cu tristete...Si totusi o iluzie a reusit sa scape din valvataie...Se ascunsese bine...Era atat de mica incat cel mai ascuns coltisor din sufletul meu i-a fost de ajutor...Iluzia aia mica imi soptea cu o voce aproape sfarsita si usor tremuranda:"Nu plange,nu ma alunga,speranta moare ultima..."Pana azi,ma inecam intr-o mare de iluzii,iar acum incerc sa vad drumul cel bun si sa ies din fum.

Soare cand apari tu oare???

E gri totu-n jurul meu,

Un gri inchis intunecat

Demn de un suflet intristat.

Un suflet trist ,

Greu incercat,

Dar totusi un suflet curat...

Stau si ma intreb plangand

Oare cand am sa si rad?!

Oare cand va inceta,

Oare cand se va incheia

Tristetea din inima mea?!

Oare cu ce am gresit,

De-s asa aspru pedepsit?

Nu am si eu dreptul oare,

La o zi cu-n pic de soare?

Cu un pic de soare zambitor

Ce sa distruga nor cu nor?

Pe scena sumbra a vietii mele.

Soarele n-a rasarit de mult

S-a ascuns dupa un nor.

E nepasator...

Nu-i pasa de tristetea mea,

De soarta cruda,soarta grea.

De ce nu vrea oare

Sa-i dea un pic de culoare?

De  ce atatea non-culori?

Vreu o viata-n culori calde de flori.