Iluzii distruse,de mult apuse...

E atat de mult fum...Acest fum greu e rezultatul faptului ca le-am dat foc tuturor iluziilor mele...A fost o decizie grea...M-am gandit mult,dar dupa multe ore pierdute am ajuns la concluzia ca e mai bine sa renunt la ele si sa nu ma mai amagesc.Iluziile mele erau atat de frumoase...Atunci cand au inceput sa-mi arda in suflet,ochii mei au vrut cu orice pret sa stinga focul...Au curs multe lacrimi in timp ce iluziile mele se distrugeu una cate una...Lacrimile desi erau multe,au fost incapabile sa stinga focul ce era alimentat cu tristete...Si totusi o iluzie a reusit sa scape din valvataie...Se ascunsese bine...Era atat de mica incat cel mai ascuns coltisor din sufletul meu i-a fost de ajutor...Iluzia aia mica imi soptea cu o voce aproape sfarsita si usor tremuranda:"Nu plange,nu ma alunga,speranta moare ultima..."Pana azi,ma inecam intr-o mare de iluzii,iar acum incerc sa vad drumul cel bun si sa ies din fum.