Gânduri nocturne...

    Deşi e târziu,Moş Ene încă nu şi-a făcut apariţia pe la genele mele cu praful său magic.De ore întregi încerc să adorm,dar nu reuşesc.În liniştea nopţii,îmi las gândurile să zburde în orice direcţie vor ele,indiferent de faptul că au tendinţa de a trece graniţa realului.Mă gândesc la o multitudine de lucruri.Toate îmi vin în minte ca un amalgam.Mă gândesc la trecut şi aşa cum am mai spus de multe ori,mi-aş dori din tot sufletul să-l pot schimba,dar ştiu că e absurd să sper că se va întâmpla.Oftez adânc,dar mă resemnez.Prezentul îmi este marcat de trecut pentru că acele vremuri erau extrem de frumoase.Acele vremuri îmi stârnesc emoţii de nestăpânit.Gândindu-mă la cât de frumos era atunci,un zâmbet timid îmi apare pe chip.Un zâmbet dual ce semnifică simultan două stări opuse: fericire şi tristeţe.Sunt fericită pentru că până acum câteva luni am avut o viaţă minunată,toţi cei pe care îi iubeam erau alături de mine.Nu îmi lipsea nimic,aveam cea mai de preţ comoară:fericirea.În opoziţie cu prima stare,este prezentă tristeţea,pentru că nu mai pot trăi acele clipe minunate pline de fericire...Amintirile sunt singurele ce îmi alină durerea.

     Dorul este imens şi doare atât de tare...

Vreau să cred că va fi bine!

    Nu pot admite că totul poate fi atât de sumbru.Nu mă pot împăca cu gândul că încă o fiinţă dragă mie este pe punctul de a deveni înger,acolo sus,departe de mine.

   Săgeţi de durere îmi străpung inima.Lacrimi amare îmi inundă sufletul.Îmi caut optimismul prin fiecare colţ de suflet şi îl adun gram cu gram, pentru a-mi recăpăta puterea de a merge înainte.În loc de optimism ,printre multele lacrimi,în interiorul meu găsesc sentimente de tristeţe,disperare şi chin.Optimismul e ascuns şi cu greu apare la suprafaţă.Abia îl zăresc printre starea generală de durere ce mă apasă...
    Îmi repet continuu"totul va fi bine,va fi soare şi pentru mine".

    Vreau să cred că acum visez,că am un coşmar,urmând că totul să se termine atunci când mă voi trezi,în urmă rămânând doar amintirea nesemnificativă a unui alt vis urât.Din păcate însă,sunt încă pierdută într-o realitate ce se dovedeşte a fi mult prea dură.Va fi bine!

Frânturi de gânduri adresate unei persoane cu multe feţe si nici un obraz

          Cu ceva timp în urmă,am primit o foaie pe care erau scrise câteva rânduri.Am citit-o şi recitit-o de multe ori şi nu am putut să nu îmi pun întrebarea "Sunt doar cuvinte?!"
         Punând în balanţă întâmplările din trecut,tot ceea ce s-a întâmplat de-a lungul timpului,am ajuns la o concluzie şi nu a fost una tocmai plăcută.Verdict: doar vorbe şi nimic mai mult! Acele cuvinte "Ai fost,eşti şi vei rămâne prietena mea" în momentul de faţă nu au nici o valoare,se pot încadra însă în capitolul "minciună şi falsitate".Nu vreau să redeschid un capitol din viaţa mea ce a fost închis cu mult timp în urmă,sau mai bine zis,totul s-a terminat înainte să înceapă.  Între noi acum nu mai e nimic şi deşi poate sună dur,nu cred că a fost vreodată ceva cu adevărat.O prietenie care s-a încheiat,din punctul meu de vedere nici nu a existat vreodată în adevăratul sens al cuvântului.În lumea mea nu este loc pentru falsitate,răutate,minciună...

      Ştiu că a greşi e omeneşte şi mai ştiu că unii dintre noi merităm şi o a doua şansă,dar atunci când o primim trebuie să ştim ce avem de făcut cu ea.Şanse am oferit destule până acum,dar gata!Ajunge!Nu pot oferi şanse la nesfârşit iar cineva să-şi bată joc la infinit şi apoi să revină cu scuze şi păreri de rău.Nu pot şterge totul cu buretele ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat.Poate altfel ar fi fost situaţia dacă acele cuvinte erau susţinute şi de fapte.Vorbele nu mă încălzesc cu nimic.Cuvintele nesusţinute de fapte sunt egale cu zero.Aş fi putut să simulez faptul că m-au impresioanat acele rânduri,să spun:"Wow...ce frumos!Uit.Iert.Trec peste tot ca şi cum nimic nu s-ar fi întâmplat."Îmbrăţişări şi vorbe dulci,dar cum am mai spus nu-mi stă în fire să fiu falsă.Tot timpul am preferat adevărul,oricât de crud ar fi acesta,în defavoarea unei minciuni frumos cosmetizată.
     Peste tot ce în acea scrisoare era numit "prietenie"s-a aşternut praful uitării.Eu merg pe drumul meu,iar tu mergi cu bine pe drumul tău!

            "Şarpele e odios nu pentru că muşcă, ci pentru că se ascunde ca să muşte."[Nicolae Iorga]

Ganduri catre ingerul meu...

Ce sunt eu fără tine?Sunt un nimic.Da,asta sunt pentru că împreună cu tine a plecat şi pofta mea de viaţă,împreună cu tine a plecat şi o parte din mine.Acum sunt doar o umbră pe pământ,un om fără el însuşi.Sunt un om incapabil să se regăsească,sunt eu fără tine.Am rămas aici aşteptând zi de zi să revii.O obsesie bolnăvicioasă a pus stăpânire pe mine...Privesc zilnic pe fereastra camerei mele şi aştept să te văd intrând în curte ca altă dată,să îţi sar în braţe,să-ţi vorbesc în timp ce mă joc cu părul tău,să fim cu toţii ca până acum 12 luni....Eu te aştept,dar tu nu ai să mai vii niciodată.Ştiu asta,mi-o spune raţiunea.Inima mea spune însă altceva.Ea spune cu glas tare şi răspicat că tu nu ai plecat niciodată de lângă mine şi că nu ai să o faci vreodată.Dar dacă eşti aici,de ce mă priveşti doar din poze?De ce îmi zâmbeşti din ele şi nu îmi spui nimic?Sufăr,sunt tristă,de ce nu mă mai faci să râd?Am nevoie de tine la fel de mult cum am nevoie de aer,de ce nu vii?De ce?De ce îmi apari numai în vise?Apari şi apoi dispari,asemenea soarelui ce răsare pe bolta cerească şi apoi se ascunde printre norii negrii de furtună...De ce?De ce nu mai poate fi nimic ca altă dată?Ai plecat atât de repede fără să mai poţi privi înapoi,ai plecat deşi ai vrut să rămâi aici.Ştiu asta.Probabil acum mă priveşti,vezi cum râuri de lacrimi îmi inundă faţa,dar totuşi nu vii să-mi ştergi lacrimile şi să mă îmbrăţişezi călduros şi asta mă face să sufăr şi mai tare...

Astăzi,în buchetul vieţii mele,s-au adunat 12 luni fără tine.Acesta a fost cel mai trist an din viaţă mea de până acum.Cum să fiu fericită în totalitate dacă tu nu eşti aici?!Cum aş putea?!Mi-aş dori să coborî din cer,pe un norişor pufos şi să vii la noi.Avem atâta nevoie de o îmbrăţişare şi de cuvintele tale magice ce ne făceau să ne simţim bine.Tuturor ne lipseşti!Te iubesc şi mi-e foarte dor de tine!!!

♥♥♥La multi ani,Elena!♥♥♥

   Cu ceva timp în urmă destinul mi-a pregătit o imensă surpriză şi am descoperit o comoară de o valoare inestimabilă,o comoară de om.În scurt timp ne-am apropiat şi sentimentele magice nu au întârziat să apară.Ea a devenit una din sursele mele de lumină,într-un tărâm al prieteniei unde "prietenii"falşi erau mulţi şi la tot pasul.

  Ne-am creat propria noastră lume unde minciuna,trădarea,neîncrederea şi toate lucrurile negative nu există.Oricât de negri ar fi norii pe cerul vieţii noastre,atunci când privirile ni se întâlnesc,brusc soarele mare şi zâmbitor ne răsare în inimi.Am putea scrie romane întregi despre discuţiile noastre interminabile şi oricât de mult timp am petrece împreună,niciodată nu e suficient.

    Dragă Elena,te iubesc şi te respect mult pentru tot ceea ce reprezinţi tu ca om.Eşti o fiinţă deosebită şi o adevărată prietenă.Îţi mulţumesc pentru toate clipele minunate petrecute împreună.Astăzi de ziua ta,când mai adaugi încă un trandafir în buchetul vieţii,îţi doresc din tot sufletul să fii sănătoasă şi fericită şi fie ca toate visele tale să se transforme în realitate!!!LA MULŢI ANI!