Tristete...

marți, 23 martie 2010

O imensa tristete imi inunda fiecare colt de suflet...Incerc sa raman la suprafata si sa nu ma inec intr-o mare de lacrimi...Incerc sa ma agat de un colac de salvare numit "speranta" dar imi este din ce in ce mai greu...Simt cum incetul cu incetul,vointa imi paraseste trupul,iar eu raman secata de puteri...Ma agat cu greu de acel colac de salvare si plutesc la suprafata,desi simt cum curentii de vant ai vietii ma forteaza sa renunt la speranta,totusi nu vreau sa renunt asa usor...nu pot sa renunt,nu sunt o lasa...sau sunt?!Nici nu mai stiu ce sunt acum cu adevarat...stiu doar ca nu mai sunt persoana ce eram inainte,stiu ca zambetul ce era vesnic prezent pe chipul meu acum e vesnic absent,stiu ca ma doare sufletul foarte tare,stiu ca nimic nu va mai fi ca inainte...stiu..stiu ca trebuie sa lupt...nu pot renunta asa usor...trebuie sa fiu mai puternica decat orice lucru ce inceraca sa ma doboare cu orice pret....si mai presus de orice ,stiu ca trebuie sa lupt cu mine si cu gandurile mele negre,trebuie sa lupt cu viata si sa imi accept soarta...

2 gânduri:

ingrid spunea...

Cat m-am regasit in cuvintele tale...cum sa accept? cum sa suport? cum sa uit? cum sa merg inainte? cum cand am tot incercat si nici timpul nu mi-a fost de ajutor..si mi-e greu sa cred ca is ani buni de atunci...iar amprenta ce si-a lasat-o nu va putea fi niciodata stearsa..sa rad sau sa plang?sa ma mint, sa ma ascund? Pana cand?

SunShine spunea...

@Ingrid: Imi pare rau ca te regasesti printre cuvintele mele pentru ca majoritatea lor astern pe foaie multe sentimente triste.Din ceea ce mi-ai spus tu,inteleg ca ai pierdut o persoana draga(te rog sa ma corectezi daca am gresit)si stiu perfect ceea ce simti.Multe persoane mi-au spus ca timpul vindeca orice rana,dar am simtit pe pielea mea ca nu este asa.Timpul,cel putin in cazul meu nu a facut altceva decat sa mareasca dorul si sa adanceasca ranile din sufletul meu,pentru ca fiecare zi fara o persoana draga e ingrozitor de trista,mai ales cand stii ca in fata ai o viata in care zilele vor fi trase la indigo.Fiecare zi va fi o zi fara acel ceva special.Timpul poate intr-un tarziu va vindeca ranile,ar cicatricea va ramane...Iti doresc multa putere.Pe mine m-au ajutat mult prietenii adevarati.Este foarte important sa ai un suflet alaturi dispus sa te asculte.Gandeste-te la restul persoanelor ce exista in viata ta,lupta pentru ele contra tristetii.Nu trebuie sa ne lasam rapuse de nimic.Stiu ca e greu,dar trebuie sa mergem mai departe.
Fii tu!Fii puternica>:D< Daca vreo data simti nevoia sa te descarci,te astept aici.Imi cer scuze pentru ca am raspuns cu intatziere.