Sa zambim cand sufletul ne plange???

  De multe ori ni se intampla sa fim tristi,sa ne supere ceva sau cineva si desi ne doare extrem de tare,nu vrem sa aratam asta din diferite motive si ne postam pe fata un zambet fals in spatele caruia ne ascundem...Incercam poate sa aratam ca nu ne afecteaza,ca suntem tari,ca nu ne pasa desi  poate cu greu ne ascundem lacrimile ce vor sa apara in ochii nostri...Si poate e mai dureros sa te prefaci in fata tuturor ca esti ok,decat sa spui ce te doare,ce te-a afectat cu adevarat...Sinceritatea,poate rezolva unele situatii...De exemplu,daca te supara cineva,in loc sa te prefaci  ca esti nepasator,e mai indicat sa recunosti ce te-a deranjat pentru ca astfel,cine stie poate in viitor vor fi evitate unele neintelegeri...
Sau poate povestindu-i unui prieten adevarat ce ti s-a intamplat  acesta va reusi cu sfaturile si cu ideile lui sa te faca sa zambesti cu adevarat...

  Se mai spune si ca zambetul unei persoane ce sufera e mult mai dureros decat lacrimile celui ce plange.Parerile sunt mereu impartite....Dar cred ca e greu sa zambesti,atunci cand inima ti-e franta...Nu stiu cum e mai bine..Eu imi exprim in general starile de spirit exact asa cum sunt ele...Rad cand sunt vesela,plang cand sunt foarte trista...Poate ca gresesc,poate nu...dar daca gresesc cu adevarat,cu timpul imi voi da seama de asta si imi voi schimba atitudinea.Si totusi e bine sa zambim desi sufletul ne plange???